Sarbatorile de iarna ale emigrantului roman. Un Craciun la Paris.... Am trait in Capitala Frantei doi ani. Am locuit, la modul cotidian, in inima celui mai frumos oras din Europa, poate chiar din lume, vreme de doi ani calendaristici, desi sunt nascut la portile Orientului... Cunosc mai mult decat Par...
Sarbatorile de iarna ale emigrantului roman
Un Craciun la Paris...
Am trait in Capitala Frantei doi ani. Am locuit, la modul cotidian, in inima celui mai frumos oras din Europa, poate chiar din lume, vreme de doi ani calendaristici, desi sunt nascut la portile Orientului... Cunosc mai mult decat Parisul turistic si pitoresc, despre care s-a scris si s-a vorbit atat de frumos, despre care a auzit aproape toata lumea. Cunosc si simt "orasul-lumina" asa cum nici un trecator ocazional, sedus de feeria sa inimaginabila, nu l-ar fi putut intelege, in graba unei vizite. Dar sunt familiarizat chiar si cu "ghetoul romanesc" de la Paris, cum obisnuiesc romanii sa numeasca propria lor comunitate, pe care restul francezilor o ignora, de cele mai multe ori, in pofida legendelor orgolioase intretinute de conationalii nostri! Insa micul Bucuresti parizian nu figureaza decat pe hartile sentimentale ale unui exilat temporar ca mine. Stirpea unor astfel de pelerini pagubosi incearca sa mute portile Orientului chiar in inima Europei, uitand ca amintirea poate deveni pseudonimul mortii. Francezii recunosc, totusi, ca exista mai multe "Parisuri": citadela milionarilor si a starurilor (care nu se confunda unii cu altii), orasul politicienilor, al functionarilor publici si al salariatilor obisnuiti - in marea lor majoritate, parizieni din tata-n fiu - megalopolisul excentricilor si al turistilor, apoi "parisul" (cu "p" mic) al emigrantilor fara frontiere, al tuturor etniilor, ca si al saracilor si - nu in ultimul rand - metropola intelectualilor, capitala
