"Mos Craciune, Mos Craciune, daca vii si pe la noi...". ...Asa incepea in anii "40 un cantec invatat de toata lumea de la Radio Bucuresti. Era in anii cumpliti ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe cand ostasii romani isi pierdeau vietile cu sutele, cu miile, cu sutele de mii in imensa c...
"Mos Craciune, Mos Craciune, daca vii si pe la noi..."
...Asa incepea in anii "40 un cantec invatat de toata lumea de la Radio Bucuresti. Era in anii cumpliti ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe cand ostasii romani isi pierdeau vietile cu sutele, cu miile, cu sutele de mii in imensa campie ruseasca, sfartecati de obuze, de gloante, degerati, alaturi de caii lor, in infernul de la Stalingrad. Mai ales in preajma Craciunului, cantecul acesta se auzea peste tot. La radio, in case, prin scoli si gradinite. Prima strofa suna asa: "Mos Craciune, Mos Craciune, daca vii si pe la noi, sa-mi aduci, te rog, batrane, pe taticul - inapoi./ Stiu ca e plecat departe, paza sfanta la hotar,/ dar te rog mult, Mos Craciune, adu-mi-l acasa iar...". Nu stiu cine va fi scris versurile astea (pe care unii esteti ai zilelor noastre le-ar socoti, desigur, "naive"); nu stiu nici cine a compus melodia duioasa, evocatoare, potrivita cu tristetea sfasietoare pe care o exprima. Se pare ca Ion Vasilescu. Important este ca acest cantecel "vorbea" cu puterile lui - iata, nu de neglijat! - despre o stare de spirit tipica lumii romanesti de atunci. Nimeni nu se sfia, in vremuri de restriste, de saracie lucie, de tremur continuu, de plans neintrerupt al vaduvelor de razboi, al orfanilor, sa-si exprime solidaritatea in durere cu cei atinsi de aripa mortii, cat si sentimentele de dragoste fata de patrie. In scoala, copiii spuneau"Tatal Nostru" si impreuna cu profesorii lor se rugau pentru viata si sanatatea celor ce luptau pe front. Cantecelul continua cam asa: "Mi s-a spart demult papus
