Evenimentele petrecute acum zece ani au fost intoarse pe toate fetele. Din miile de marturii se poate contura, cu o oarecare aproximatie, ce s-a intimplat atunci. Cel putin fata vazuta a lucrurilor. Fata nevazuta mai are de asteptat citeva zeci de ani, pina cind accesul la arhivele secrete va putea fi permis. Iata insa ca "Monitorul de Bacau" a reusit sa vorbeasca cu unul din oamenii care, cel putin pina la un punct, a fost considerat de cealalta parte a baricadei: un ofiter de securitate. Cum s-a vazut revolutia dindaratul zidurilor uneia dintre cele mai detestate institutii de atunci, Securitatea? Iata intrebarea pe marginea careia a acceptat sa vorbeasca cu noi colonelul in rezerva Vasile Doros, care in decembrie 1989 era sef al Serviciului Contraspionaj din cadrul Inspectoratului Judetean de Securitate Bacau si care intre anii 1991 si 1998 a condus Sectia SRI Bacau. Entuziasmul din decembrie 1989 s-a stins. Dupa zece ani, revolutia poate fi privita ca o simpla pagina de istorie. Timisoara nu a venit ca o intimplare. "Revolutia ar fi avut loc oricum. Cine mai incearca sa spuna ca Securitatea s-ar fi opus, trebuie sa se gindeasca ca, daca era asa, iesea razboi civil", spune Vasile Doros. El sustine ca o asemenea impotrivire ar fi fost absurda si imposibil de realizat, in conditiile in care acesta era cursul firesc si dorit al evenimentelor. Foamea, frigul, saracia, lipsa minimelor libertati erau evidente pe care nici macar securistii de cariera nu le mai puteau nega. Intre regimul comunist si Securitate ruptura aparuse mai demult. Vasile Doros a sesizat-o cam prin 1984 cind, intre altele, se contura nemultumirea generala a populatiei. "Constientizam ca semnalele pe care noi le trimiteam ramineau fara nici un ecou. Nimic nu se schimba si un numar tot mai mare de cadre puneau sub semnul intrebarii politica lui Ceausescu", povesteste colonelul Doros, care isi amintest