Criza generata de Radu Vasile poate marca definitiv destinul politic al PNT-CD Hotarita cu citeva luni in urma, intentia de schimbare a premierului Radu Vasile imediat dupa reuniunea Uniunii Europene de la Helsinki devenise aproape un secret public. Ea era rezultatul frustrarilor acumulate de multa vreme, atit la Cotroceni, cit si la nivelul conducerii traditionale a taranistilor. Existau semne de intrebare majore atit in ceea ce priveste loialitatea fostului prim-ministru fata de partenerii sai politici, esentiala mai ales intr-un an electoral, cit si in legatura cu capacitatea acestuia de a putea fructifica, in mod real, oportunitatile create prin includerea Romaniei intre tarile ce urmeaza a incepe procesul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeana. Se astepta doar depasirea momentului Helsinki pentru a evita orice surpriza neplacuta. Iar marja de timp disponibila era si ea extrem de strinsa, datorita apropiatelor sarbatori de iarna si demararii rapide a discutiilor cu Uniunea Europeana. Numai ca, daca argumentele pentru schimbarea lui Radu Vasile se dovedeau cit se poate de solide, punerea in practica a acestei decizii a condus la un adevarat circ politic. In bruiajul mediatic generat de interpretarea unor prevederi constitutionale sau a altor aspecte pur tehnice, declansat in principal de PDSR, taranistii au ratat si campania de comunicare cu opinia publica. In loc sa se sublinieze ridicolul unei situatii in care un prim-ministru dorea sa continua sa guverneze, cu o alta echipa ministeriala, in absenta oricarui sprijin politic, se purtau discutii savante despre numarul minim de ministri demisionari, care ar fi facut imposibila functionarea executivului. Dupa cum nu au fost reliefate suficient viciile fundamentale ale Constitutiei redactate de echipa Iorgovan, care a mai avut si aroganta de a face aproape imposibila corectarea in timp a unor astfel de dis