Punctul vulnerabil al guvernarii Isarescu va fi capacitatea de a face fata grevelor si eventualelor miscari sindicale masive Guvernul Isarescu trebuie sa lase la sfirsitul mandatului sau o Romanie cu o economie privata, cu un sistem financiar-bancar insanatosit si cu un set de institutii economice care sa permita functionarea normala a pietelor private. Adica o tara in care mizele bunastarii sa se joace la nivel individual si nu la nivel public. O tara nu bogata, dar sanatoasa structural, normalitatea mecanismelor economice, continind in ea insasi germenele cresterii economice pe termen lung. Normalitatea nu este spectaculoasa. Spectaculoase sint masurile pe care va trebui sa le intreprinda Guvernul Isarescu pentru a ne apropria de ea. Abia Guvernul Isarescu va trebui sa desfiinteze nucleele dure de rezistenta ale economiei si societatii comuniste. Privatizarea sau lichidarea marilor intreprinderi inca de stat, cu muncitorii lor dispusi sa blocheze strazile si sa-si dea/refuze voturile in schimbul unui loc de munca cade, ultimativ, in sarcina Guvernului Isarescu. Restructurarea, spargerea si privatizarea marilor monopoluri este, de asemenea, sarcina acestui cabinet. La fel, acoperirea gaurilor din bancile statului si privatizarea acestora. Guvernul Isarescu si-a asumat in mod oficial aceste tinte prin programul economic prezentat ieri Parlamentului. Grupajul celor trei tipuri de masuri echivaleaza cu incetarea sprijinirii statului si a economiei proprietate de stat de catre economia privata. Desigur ca, in linii mari, si Guvernele Ciorbea si Vasile si-au propus acelasi lucru. Cabinetul Isarescu are insa un numar de avantaje certe. In primul rind, acesta mosteneste realizarile, oricit de schioape, ale cabinetelor anterioare, mai ales in domeniul privatizarii din timpul lui Radu Vasile. Acum un an ar fi parut cu totul nerealist ca premierul sa insiste asupra desfiintar