"Ai primit scrisoarea mea?", mă ăntrebă Robert la telefon. "Ce scrisoare? N-am primit nimic." - "Scrisoarea de la Iasi." - "Cănd ai trimis-o?" - "Marti. Azi e sămbătă. Ce bine mi-ar părea să ăntărzie. Pe de altă parte, as vrea totusi să stiu, dacă ăntărzie ăn Romănia sau ăn Germania. Nu-i totuna." - "Cum adică?" Făcu o pauză ca să am timp să ănteleg ce spune sau a se pregăti de ceva mai complicat. Continuă: "Oricum, dacă ăntărzie ăn Romănia, mai am sperante." Nu cumva ăsi bătea joc de mine? "Vreau să-ti spun, să te rog, dragă amice, să mă chemi imediat la telefon ca să-ti pot da informatii suplimentare despre municipiul tău." Sătul de aiurelile lui Robert, fui bucuros să observ că Neagra, pisica mea favorită, ămi semnaliza de afară cu un mieunat plin de curtoazie armonioasă că doreste să intre. Mă ridicai, pusei receptorul pe masă. Vocea articulată se auzea foarte bine din pălnia deschisă. Dădui lapte Negrei, pe cănd Robert mă implora să-l sun imediat cănd am deschis plicul atăt de important.
Revenise după sase ani de absentă ăn Romănia, invitat de ănsusi marele conducător pentru că salvase de la ănec pe copilul său sau al altuia din cei mari, la Brisbane ăn Australia. La receptia dată ăn capitală la sosirea lui, fu ămbrătisat piept la piept de presedinte care ăsi ornase partea din fată a vestonului cu medalii, ordine si distinctii. Un zorzon părdalnic se desprinse din multimea variată si se ănfipse cu acul ascutit ăn bicepsul sărbătoritului. Tipetele sale alarmară Garda de onoare a regimentului prezidential, armată cu lopeti supradimensionale ăn loc de pusti. Conducătorul ăl potoli dănd ordin ministrului sănătătii să-l elibereze de obiectul neprotocolar. I-o dărui, motiv pentru participanti să aplaude insistent. Robert multumi si citi cu satisfactie inscriptia:
P.P.P.P.P. NICOLAE CEAUSESCU P.P.P.P.
Seara, ăntors la căminul un
