O călătorie a unui european ăn China de azi are ăncă frisonul faptului de exceptie. Dovadă e si scurtul dar substantialul text semnat de Ioan Holban, "Poarta lumii. Jurnal ăn China" (Iasi, Ed. Sedcom Libris, 1999, 68 p.). De-a lungul celor 15 zile (15 capitole) cunoscutul critic si om de cultură iesean, ămpreună cu "colegii din delegatia oficială a Uniunii Scriitorilor, Eugen Negrici, Gabriel Dimisianu, Doina Cetea si Constantin Novac" ni se arată cu toate simturile ăn alertă, ca si cum ar fi ăn prezenta unei revelatii, tip "Savez-vous, j'ai heurté les incroyables Florides...". Vizibil marcat de eveniment, scriitorul nu poate oferi un text indiferent, de relatare pur si simplu turistică. Jurnalul lui Ioan Holban este unul participativ, trăit cu mintea si cu inima, un exercitiu superior de admiratie si reculegere, un prilej perpetuu de mirări, analogii, disocieri ale romănului si europeanului venit ăn China cu idei de-a gata si plecat cu sentimentul descoperirii unui model performant al mileniului ce va să sosească. Sigur, informatiile despre China milenară sau cea actuală nu sunt bulversante, dar legarea lor pe dedesubt asigură interesul cărtii. Ca si unele păreri foarte personale (profetie?) conform cărora la teritoriul Chinei "ăntr-un viitor deloc ăndepărtat va reveni si Taiwan". Nu deranjează faptul că, după Ioan Holban, cam tot ce se ăntămplă ăn tranzitia Chinei de azi de la comunism (partid unic, stat autoritar, ideologie colectivistă etc.) la capitalism, este uimitor si superlativ: Chiar dacă văzută din avion, autocar, din hotel sau prin explicatiile translatorului, realitatea oricum misterioasă, paradoxală a Chinei de azi, nu se supune judecătii de valoare premeditat minimalizatoare a unui "vănător de greseli", să zicem. Extraordinarele dimensiuni ăn timp si spatiu ale acestei civilizatii impun călătorului pănă a-l lăsa fără alternativă. Ci