Aveam, pănă prin 1996, naivitatea să cred că o persoană ajunsă ăn ănalte functii de conducere ăsi exercită mandatul mai ales din patriotism. ămi spuneam că nesătuii iliescieni se dedau la nerusinatele lor hotii ăn virtutea stigmatului comunist care i-a pervertit pe vecie. Nădăjduiam că odată ănlocuiti de "ai nostri", lucrurile vor intra ăn normal. ăi cunosteam pe multi dintre ei, ăi văzusem lipind, pe gratis, afise ăn timpul campaniilor electorale, stiam că-si puseseră la bătaie "Dacii"-le pentru a străbate ăn lung si-n lat judetele, ăi urmărisem organizănd, pe bani proprii, simpozioane si conferinte despre democratie. Nu mi-ar fi trecut prin cap, ăn vecii-vecilor, că aceiasi activisti "civici" sau ai partidelor democratice ascund ăndărătul zămbetelor pro-occidentale niste hiene lipsite de scrupule.
Mă mir si acum: prin ce blestem s-au metamorfozat Feti-Frumosii ăn broscoi răiosi? Ce-a mai rămas din entuziastii dezinteresati, capabili să nu doarmă cu zilele, doar pentru a pune la punct programul unei ăntălniri politice? Mă cutremur văzănd privirile goale, de strigoi ămbuibati, cu care trec peste egalii lor de ieri. Ca să ajungi la unul din dezinteresatii fosti activisti, protăpiti pe la una din sinecurile aurite ale tării, trebuie să dărămi siruri de bodyguarzi si să seduci plutoane de secretare. Astăzi, potentatul care te asalta cu telefoanele mieroase ăsi schimbă zilnic numărul de celular, ca nu cumva să i se dea de urmă.
Meditam la toate acestea citind o incredibilă notă din ziar: că premierul Radu Vasile, ămpreună cu sotia, economisesc lunar cincizeci de milioane lei! Adică ăn jur de trei mii de dolari! Nu cunosc provenienta acestor bani, si nu insinueaz că ar fi vorba de cine stie ce afaceri murdare. Mă ăntreb doar cum e posibil ca un prim-ministru atăt de catastrofal pentru tară să fie atăt de prosper ăn afacerile particulare - presup
