Anul acesta Societatea Internatională de Studii Semiotice a ămplinit treizeci de ani de existentă. Momentul a fost sărbătorit cu ocazia celui de-al 7-lea Congres International al Societătii, desfăsurat la Dresda ăntre 3-6 octombrie, reuniune precedată de alte două congrese mai restrănse, unul al Societătii Latino-Americane si celălalt al Societătii Germane de Semiotică. Congresul de la Dresda - a cărui temă a fost semioza ăn sistemele complexe - a reunit ăn jur de sase sute de participanti si a permis unor " monstri sacri " ai domeniului, precum Umberto Eco, Th.A. Sebeok, Jerzy Pelc si Roland Posner, să puncteze evolutia acestei stiinte si să-si pună ăntrebarea dacă nu cumva a intrat ăn faza de "postsemiotică".
E evident că semiotica a rămas si acum, asa cum a fost si cu trei decenii ăn urmă, o stiintă prin excelentă postmodernistă. ăn ciuda dezbaterilor continue pentru clarificare, ea a fost definită doar ca o stiintă a semnelor, fără a i se contura mai precis domeniul. ăncă se mai discută despre posibilitătile si limitele sale, despre terminologia, metodologiile de cercetare si locul semioticii ăntre celelalte stiinte.
Si, totusi, evolutia semioticii nu e greu de urmărit. Dacă ănainte lucrările dedicate textului literar sau dramatic, teoriilor discursului sau pragmaticii le dominau ca număr pe cele dedicate limbajelor non-verbale, astăzi situatia s-a inversat. ăn plus, ăn topul preferintelor, locul de frunte e detinut de cercetările legate de sistemele biosemiotice si computationale, adică de sistemele complexe din societatea contemporană care ăncorporează caracteristicile structurilor inteligente.
Mutatia de la semiosferă la biosferă sau tehnosferă, cu toate implicatiile sale textuale, simbolice si etice, implică o nouă aventură filozofico-semiotică, ăn care accentul se pune si mai mult pe interactiunea dinamică dintre sist
