Speranta. Sfarsitul celui de-al doilea mileniu nu a fost, pentru romani, un prilej de bucurie. In cei zece ani care au trecut de la prabusirea comunismului, ei nu au avut, de altfel, prea multe bucurii. Din 1990 incoace, tara a plonjat intr-o lenta agonie, care i-a facut pe destui cetateni sa regrete...

Speranta

Sfarsitul celui de-al doilea mileniu nu a fost, pentru romani, un prilej de bucurie. In cei zece ani care au trecut de la prabusirea comunismului, ei nu au avut, de altfel, prea multe bucurii. Din 1990 incoace, tara a plonjat intr-o lenta agonie, care i-a facut pe destui cetateni sa regrete "siguranta" in saracie a fostului regim totalitar. Acestia au uitat frigul din apartamente, cozile nesfarsite la ratiile alimentare mizerabile, temerea de ceilalti, ce i-ar fi putut trada, lipsa de libertate. In zece ani, entuziasmul cu care s-au ridicat pentru rasturnarea "odiosilor" a fost - aproape - uitat. Schimbarea regimului "emanatilor", in 1996, nu a adus nici ea transformarea pe care cei mai multi o asteptau. Pentru romani, sfarsitul de mileniu a fost, in consecinta, dominat de ultima criza guvernamentala si de sarbatorile de iarna sarace. Desi anul 2000 anunta o speranta ce la inceputul celui de-al treilea mileniu poate deveni certitudine.

Speranta se intemeiaza pe decizia din 11 decembrie 1999 a Uniunii Europene de a deschide negocierile de aderare cu Romania. O decizie istorica pentru ca, desi Romania s-a situat in ultimul deceniu al mileniului incheiat in coada tarilor in tranzitie, ea a primit un nou termen pentru a realiza transformarile necesare si, mai mult, va fi direct si substantial ajutata. Motivele pentru care liderii europeni au adoptat aceasta curajoasa hotarare au mai fost prezentate. Dupa tranzitia democratica din 1996, Romania a continuat sa fie un factor de stabilitate in turbulenta zona a Balcanilor. Conflictel