Ion Longin Popescu. Sarbatori romanesti sub cupola Marelui Cer. (Cum petreceau romanii din Canada acum o suta de ani). A fost odata anul de gratie 1900... Despre care se spunea, ca si azi, ca va aduce sfarsitul Lumii. Dar, pe langa paginile pline de viziuni si prevestiri apocaliptice, ziarele vremii sc...

Ion Longin Popescu

Sarbatori romanesti sub cupola Marelui Cer

(Cum petreceau romanii din Canada acum o suta de ani)

A fost odata anul de gratie 1900... Despre care se spunea, ca si azi, ca va aduce sfarsitul Lumii. Dar, pe langa paginile pline de viziuni si prevestiri apocaliptice, ziarele vremii scriau insistent despre un alt subiect la moda: colonizarea "Siberiei Americii", adica a provinciilor canadiene Manitoba, Saskatchewan si Alberta - ultimele teritorii oferite in dar agricultorilor din Europa: englezi, germani, unguri, polonezi, sarbi si romani. Suprafete imense, de peste opt ori cat teritoriul de azi al Romaniei, au devenit si tinta celor mai curajosi dintre taranii bucovineni si dobrogeni care, ajunsi totusi mai tarziu decat occidentalii, au fost nevoiti sa accepte terenurile cele mai proaste si mai indepartate. Au trecut Oceanul cu pluguri si grape impachetate in lazi, cu saci de seminte si funii de ceapa si usturoi, cu manunchiuri de vita-de-vie si radacini de leustean. Nu si-au lasat acasa nici hainele taranesti: iile, catrintele, camasile de borangic, cojoacele de oaie; dar nici securea de spart lemne, sita de cernut faina, razboiul de tesut sau cazanul de facut tuica. Si, mai presus de toate, nu si-au lasat traditiile, obiceiurile si ceremonialurile de sarbatori, de nunta, botez sau inmormantare. Nu si-au uitat lautarii si instrumentele lor fragile.

La inceput, dupa asezarea pe pamantul primit de la guvernul canadian, si-au construit fermele apropiate una de alta, ca in satele din tara. Simteau n