Mistretul bunicului. Totul a inceput intr-o toamna tarzie, prin 1991, intr-o localitate dunareana din nordul Dobrogei: Isaccea. Un unchi de-al meu s-a intors intr-o zi de la vanatoare, aducand in tolba un godac de mistret, gasit prin stufarisul uscat al baltii, care era mai mult mort decat viu. A ven...
Mistretul bunicului
Totul a inceput intr-o toamna tarzie, prin 1991, intr-o localitate dunareana din nordul Dobrogei: Isaccea. Un unchi de-al meu s-a intors intr-o zi de la vanatoare, aducand in tolba un godac de mistret, gasit prin stufarisul uscat al baltii, care era mai mult mort decat viu. A venit cu el in casa bunicilor: era mic de tot, cu ochii albastri, nu mai mare decat o palma de om. Bunicul a fost cel mai incantat dintre toti si a ingrijit puiul de mistret mai ceva ca pe un copil, hranindu-l chiar si cu biberonul. In scurt timp, intre barbatul de-acum batran si purcelusul salbatic s-a legat o prietenie cum n-am mai vazut niciodata. Costica - asa-l numise bunicul pe micul godac - era extrem de inteligent, se plimba singur prin toata curtea, stia sa se ceara in casa, era nastrusnic si vesel, spre mirarea vecinilor care se minunau de o atare faptura prezenta in curtea unei gospodarii taranesti. Ba, glumind cateodata, spuneau sa seamana cu stapanul (nu i-ar fi de deochi) fiindca amandoi au ochii albastri...
Cu toate ca mistretul crescuse, transformandu-se intr-o veritabila "fiara", il asculta si-l urma pe bunicu, mai ceva ca un caine, adunand acasa gainile si ratustele ratacite, care o luau aiurea pe deal si prin vie, in cautare de baltoace si viermisori. Musafirilor nepoftiti care ar fi cutezat sa ne calce ograda li se pregatea o primire deloc prietenoasa, fara latraturi, dar cu impunsaturi repetate de colti. In scurt timp, cam toti vecinii din sat aflasera pe pielea lor acest lucru, fiind constransi sa-si anunte venirea prin s
