Văzut prin precedentul Dayton (acordul pentru încetarea focului în Bosnia, care ar fi trebuit să permită instaurarea şi consolidarea unui stat multietinc), armistiţiul din Kosovo nu predispune la optimism. Un centru de studii, International Crisis Group, a elaborat un raport ale cărui concluzii argumentează ideea eşecului: în Bosnia, "partidele naţionaliste - inclusiv membrii lor care au declanşat «epurarea etnică», primii responsabili pentru război - au rămas, peste tot, neclintite, la putere". Bosnia poate deveni un exemplu de studiu despre felul cum elementele vieţii democratice se transformă, în absenţa unei mediu care să le ofere liantul, în contrariul lor: "Este în special cazul alegerilor: toate partidele naţionaliste adepte, cu cîteva excepţii, ale «purificării etnice» au rămas la putere. Proiectul de reformă al legii electorale, elaborat cu comunitatea internaţională, nu promite nici un fel de progres, în anul 2000, pentru alegerile municipale şi nici pentru generale; ele menţin prevederile anterioare prin care de facto sîrbii vor vota pentru sîrbi, croaţii pentru croaţi şi musulmanii pentru musulmani. La fel, instituţiile centrale, private de atribuţii statale (controlul armatei şi al poliţiei, colectarea de impozite etc.) sînt nişte pure ficţiuni. Guvernul nu funcţionează, parlamentul nici atît, iar triumviratul preşedinţiei colegiale se arată doar pentru a arăta vizitatorilor străini că forma este respectată" (Le Monde, 14 dec. 1999). Raportul detaliază consecinţele acestei stări de fapt şi evocă diferitele opţiuni ale comunităţii internaţionale: "eventualitatea cea mai impopulară în străinătate, dar foarte populară în Bosnia, este cea a unui protectorat care nu se va teme să-şi spună pe nume, permiţînd corectarea erorilor făcute la Dayton". Întrebarea e dacă, în absenţa unui proiect global, se mai poate corecta ceva. Jefim Fistejn, director adjunc