Prima mare tranzacţie a noului secol ("the first big deal of the new century") a avut loc acum cîteva zile; iar la proporţiile şi viitorul ei nu mai contează că noul secol încă n-a început. Povestea e simplă şi cu happy end: compania Time Warner (adică revistele Time, Fortune, People, Sports Illustrated şi altele, CNN, Cartoon Network, HBO, studiourile Warner cu arhiva de filme cu tot, case de discuri, la care se adaugă cea mai mare reţea de cablu TV din SUA, cu 13 milioane de abonaţi) s-a unit cu AOL, (adică America-On-Line, cel mai mare furnizor de servicii Internet, cu 20 de milioane de abonaţi), formînd un adevărat gigant multimedia, în valoare totală de 350 de miliarde de dolari, o sumă mai mare decît produsul intern brut al Greciei; am încercat s-o transform în lei la cursul zilei de 11 ianuarie (18.314), dar, fiind prea multe cifre, calculatorul n-a vrut să-mi afişeze alt rezultat decît "error", iar cu pixul pe hîrtie n-are nici un farmec. Aşadar, aceste sume ameţitoare mizează pe news şi entertainment; General Motors ori Ford, altădată fala economiei americane, au rămas undeva în urmă, "relicve" ale epocii industriale. Viitorul e al comunicării şi al informaţiei. Fuziunea (care a rămas, pînă în ultima clipă, neştiută şi nebănuită de nimeni, exact ca într-un film "tare") îşi are tîlcul ei. Time Warner avea o imensă cantitate de "produse pentru petrecerea timpului liber" (filme, casete, muzică, reviste ilustrate etc.), dar stătea prost cu Internetul, adică viitorul canal de distribuţie al acestor produse; riscul său era, în perspectivă, să nu aibă cum să-şi distribuie nenumăratele produse. La rîndul său, AOL avea cea mai întinsă reţea de abonaţi şi cele mai bune servicii pe Internet, dar era dependentă de cablurile telefonice (şi, implicit, de societăţile de telefonie). Punîndu-şi laolaltă avutul, cele două companii au acum exact ce le trebuie pentru urm