Jucăriile... ...Pentru a îndeplini acest ţel care reprezenta singura speranţă pentru noi, discutam foarte mult cu băieţii în această seară, asigurîndu-i că nu vom mai fi găsiţi de aceşti gabori răi, care ne sculau noaptea din somn pentru a fi bătuţi şi izgoniţi afară, în timp ce ei rămîneau în bloc, pentru a se distra cu fetele noastre care nu puteau să se împotrivească împotriva lor. Pierduş, care mă uimise prin curajul lui, sta laolaltă cu piticii într-o parte a holului, dormind fără noi, care stam şi aşteptam venirea gaborilor care nu mai veneau... Dar într-un tîrziu de timp, spre dimineaţă, observăm liftul care urca spre noi; ne tirăm repede în bezna care ne-ascundea, urmărind sosirea liftului. Cînd uşa liftului se deschide, şase poliţişti, cu bastoanele în mîini şi cu doi cîini lupi după ei, se dau jos, vorbind la intrare lîngă uşa care sta închisă după ieşirea lor: - Fiţi atenţi, voi doi, Tică, o luaţi pe partea stîngă a scărilor, iar voi doi o luaţi pe partea dreaptă a scărilor, iar noi o luăm pe mijloc şi încercaţi să ne întîlnim toţi pe acelaş etaj, pentru a şti unde sînt, iar dacă daţi de ei îi imobilizaţi pe loc şi fluieraţi din fluier, şi imediat sosim la voi. - Şi dacă nu vor să stea pe loc, ce facem, Florine? - Daţi drumul la cîini că doar n-or muri. - Bine, Florine, sper să fie ca-n filme. - Hai, daţi-i drumul, pînă nu-i tîrziu. După ce vedem ce-au în cap poliţiştii, fără mare zgomot ne deplasăm lîngă fete, avertizîndu-le de poliţiştii care se aflau în căutarea noastră pe scări şi holuri, după care începem a-i urmări de la scara liftului cum se pierdeau în jos, pe scări, fără a da de noi. Între timp furăm atenţi pe geamuri, pentru a-i vedea cînd pleacă, iar eu, fără să mai stau cu Pierduş şi alţi băieţi, urcăm pe terasa blocului urmărindu-i în continuare, pentru a şti dacă scăpăm de ei. Peste puţin timp, ne simţim uşuraţi văzîndu-i la scările bl