De Crăciun, o emisiune BBC, realizată de Andrei Cornea, şi-a propus să vorbească despre Iisus ca personaj istoric. Autorul a ales să facă o comparaţie - de contrast - între abordarea teologico-simbolică şi cea istorico-critică a figurii lui Iisus. (Prima constă în lectura şi interpretarea pe care Bisericile creştine le aplică propriilor texte sacre, privite ca texte revelate. A doua, disciplină apărută cam cu două sute de ani în urmă, e practicată de istorici, filologi, teologi care le studiază drept nişte texte obişnuite, omeneşti.) Emisiunea a lăsat, cu echilibru, să vorbească cele două poziţii. Dacă ţinem seama de prima, Iisus Christos este Mediatorul între divin şi uman, el însuşi cuprinzînd în sine deplin cele două condiţii. Prin el şi în el, "Împărăţia" - starea de confruntare ultimă cu divinul - e deja oferită oamenilor: ofertă integrală din partea divinului, ea e propusă încă de aici ca realitate trans-mundană, spre care omul se află în mers. Pentru această perspectivă, datele istorice legate de Iisus sînt valoroase întrucît îi pot semnifica, alături de alte moduri simbolice, condiţia şi mesajul. (Am încercat să vorbesc despre acestă linie, alături de ceilalţi invitaţi: părintele Iustin Marchiş şi părintele Vicenţiu Pal, profesor la liceul catolic din Bucureşti.) Dl Andrei Cornea a ales să rezume a doua poziţie. Domnia-sa a menţionat în primul rînd lipsa de unitate a textelor în ce priveşte personajul istoric, contradicţiile datelor referitoare la Iisus. Teza centrală consta în faptul că Iisus ar fi fost un personaj strict uman, o figură charismatică, îndrăzneţ reformator spiritual, dar mai ales social. "Începînd cu marele istoric al creştinismului Albert Schweitzer" spunea dl Cornea, "majoritatea interpreţilor laici se îndoiesc că mesajul esenţial al lui Iisus se referea la sine însuşi ca Mesia. Ei cred mai degrabă că Iisus era un profet apocaliptic,