Timp de cîteva zile înainte de 15 ianuarie, mass-media din România n-au văzut în faţa ochilor altceva decît cutremur. Cuprinşi de frenezie şi munciţi de responsabilitatea faţă de naţie, mulţi gazetari români s-au întrecut în a-i avertiza pe compatrioţi, reluînd prezicerile unui profesoraş oarecare, că va fi un cutremur de proporţii. Aceasta este principala ocupaţiune a multor mînuitori de condei din patria noastră: să atragă atenţia opiniei publice, să tragă semnale de alarmă, să-şi asigure un viitor în care vor putea spune "eu mi-am făcut datoria, am avertizat...". Nu a fost prima "prevestire mediatizată" de acest fel. În vara anului trecut, ziarul Libertatea mai anunţase un cutremur, spre indignarea suratelor de presă şi a cititorilor (dar cît durează o indignare în România?). Acum însă mediatizarea prezicerii a căpătat proporţiile unui adevărat fenomen, iar mijloacele n-au fost economisite. Modestul personaj prezicător a fost ultramediatizat, ba chiar confruntat cu oamenii de ştiinţă, în direct şi la ore de vîrf, din dorinţa de a face lumină asupra cazului. Lumină nu s-a făcut, pentru că oamenii de ştiinţă, tocmai în virtutea pregătirii şi gîndirii lor de tip ştiinţific, n-au putut spune nici că da, nici că ba: un cutremur se poate produce oricînd. Ceea ce au putut face fizicienii a fost doar o corecţie a modului de a trata subiectul, aducîndu-l din sfera prevestirilor catastrofice în planul discuţiei sobre, la rece. Dar aducerea lor în spaţiul public în ultima clipă, pentru a scoate piatra aruncată în baltă de prezicătorul Vergil Hîncu, e un fel de a trata ştiinţa ca o anexă a vrăjitoarelor şi a spiritelor paranormale. În rest, nu s-a întîmplat nimic. Societatea noastră şubredă nu reacţionează la difuzarea de ştiri false, aşa încît nu am auzit ca vreunul dintre ziarele care au popularizat prevestirile cutremurologului de ocazie să-şi fi pierdut credibilita