A face daruri a devenit mai mult decît un obicei, o obişnuinţă care, de nenumărate ori, ne angoasează atunci cînd mergem într-o vizită sau cînd sîntem invitaţi la vreo aniversare. Apare ca o obsesie întrebarea: "Ce să ducem?", - politicoasă obligaţie survenită fie din lipsă de bani, fie din lipsă de interes. Pornind de la ideea că gesturile pur simbolice nu mai sînt apreciate, ajungem la concluzia că ne va fi "cîntărită" valoarea în funcţie de cît de costisitor şi de frumos ambalat este cadoul cu care ne prezentăm. Cel mai banal dar este cel impus de o petrecere, organizată cu sau fără vreo ocazie. Prin găştile de tineri problema se rezolvă uşor: fiecare vine cu cîte o sticlă de băutură sau cu cîte un fursec, "contribuţia", iar distracţia compensează lipsa de imaginaţie în materie de cadouri. Cînd cineva îşi doreşte un chef dă telefoane: "Bă, eu nu vreau nimic, dar adu şi tu ceva de băut şi, mai ales, vino cu nişte casete mai noi!". Nimeni nu se supără, ba dimpotrivă. Totuşi există şi aniversări, onomastici etc. Atunci intervin tradiţionalele buchete de flori - colorate, proaspete în ţiplă sau staniol cu fundiţe şi cu panglici cochete (de preferat trandafirii - fiind mai scumpi sînt mai apreciaţi, de evitat garoafele pentru că sînt "flori de mort"). Urmează mica atenţie adiţională care îţi dă bătaie de cap o zi întreagă. Se întîlnesc grupuleţe prin oraş cu intenţia "hai să-i luăm ceva lu'...". Propuneri şi voie bună, deşi se face şi o contabilitate căci e important să se ştie "fiecare cu ce bani vine". Dacă există o sărbătorită este mai uşor: se vizitează raioane de parfumuri (mai ieftine, dar cu un design atractiv) sau se achiziţionează clasice lănţişoare, broşe, brăţări. Cu sărbătoriţii treburile se complică, căci puţini sînt cei care se hotărăsc pentru cravate sau cămăşi. Totuşi un after-shave la modă sau cîteva C.D.-uri alese la întîmplare, "Am auzit că i-