•E un privilegiu al timpurilor noi acela de a recupera din colbul istoriei oameni si fapte care reprezinta cheia framantarilor noastre. Am descoperit astfel, in ultimii 10 ani, multi scriitori care prin cartile lor au incercat sa demonteze mecanisme dintre cele mai bizare. Unii au plecat de mult timp din Romania, altii - cei mai tineri - sunt inca aici.

Fara indoiala una dintre personalitatile cele mai complexe ale acestui sfarsit de veac este Horia-RomanPatapievici. S-a nascut in Bucuresti, la 18 martie 1957; este absolvent al Facultatii de Fizica si doctor in filozofie. A debutat in anii '90. Scrierile sale sunt corozive si denota oarece lipsa de condescendenta. Daca in primele carti, in special in "Zbor in bataia sagetii", autorul se apleaca asupra lui insusi, intr-un efort de autocunoastere, in celelalte, dar mai ales in cele cu caracter politic, Patapievici incepe sa priveasca cu atentie in jur. Din nefericire (pentru unii), lentila pe care o foloseste e putin cam mare. Dar adevarul, desi supradimensionat, tot adevar ramane. In locul inimii, romanul are alta componenta anatomica; nu prea are coloana vertebrala, iar cand totusi are asa ceva, sufera grav de spondiloza. Din pacate, boala l-a lovit cand se afla in genunchi iar acum nu se mai poate ridica din cauza durerilor sau poate de rusine. De-a lungul istoriei s-a comportat ca un soi de WC public al marilor puteri. Cand Patapievici se apropie de clasa politica devine si mai dur. Ceea ce era urat se transforma acum in grotesc. El taie in carne vie. Duhoarea se raspandeste in jur. Politicienii stramba din nasucurile lor carne si incep sa vocifereze. Intr-adevar, e greu sa musti din ciolan cand miroase atat de groaznic; cand puterea inseamna de fapt putoare. Se simt jigniti. Dar - zicem noi - cele de mai sus nu sunt insulte, ci niste puternice zgaltairi de revere. Unii au ametit atat de tare inca