În plan erotic, femeia e mai curînd clasică, bărbatul mai curînd romantic.

*

Neuitata remarcă a lui Cesare Pavese, conform căreia femeile sînt un popor vrăjmaş, asemenea poporului german.

*

Recurgînd la subtilităţi, la o cazuistică dintre cele mai complexe, la servicii "avocaţiale" de un mare rafinament raţiocinant, Erosul se susţine prin nervurile sale simple, înscrise vizibil în natura umană, precum marile structuri anatomice, precum funcţiile fiziologice principale.

*

Erosul e aidoma unei stînci prăvălite din cînd în cînd în mijlocul drumului, pe care o poţi analiza minuţios, sub raport geologic ori chimic, dar poţi foarte bine s-o consideri grosso modo, aşa cum o oglindesc simţurile.

*

Şi încă din Ibrăileanu: "La douăzeci de ani iubeşti amorul şi cauţi o femeie să-l întrupezi, şi femeia asta nu poate fi decît frumoasă. La treizeci de ani iubeşti o femeie, nu amorul, şi femeia asta poate fi frumoasă, poate fi urîtă, cum se întîmplă". La treizeci de ani şi mai tîrziu, cu amendamentul că frumuseţea nu e un factor care neapărat declanşează amorul (există frumuseţi reci, puţin atracţioase, "antipatice"), putînd fi un...efect al acestuia.

*

Împrejurare verificată de subsemnatul, nu o dată: "O femeie care iubeşte pasionat nu glumeşte niciodată, în societate, cu bărbatul iubit sau pe socoteala lui". Căci gluma e o detentă a spiritului grav şi o irealizare a lumii, pe care, chiar fără meditaţii asupra condiţiei ironiei, femeia îndrăgostită pasional o resimte astfel în chip instinctiv.

*

Iubirea între amanţi stingîndu-se, nu mai lasă alternativa prieteniei, pentru că nu există, îndeobşte, rutina, acea reţea de habitudini care intervine între soţi, mai mult ori mai puţin apăsătoare, dar şi producătoare de pozitivă inerţie. Amanţii îşi întemeiază legă