Lumea teatrului a primit, în preajma Sărbătorilor, a Crăciunului, un dar cu totul special: o carte semnată de criticul de teatru Florica Ichim şi intitulată George Constantin şi comedia sa umană - volum apărut la Editura Gramar, o casetă video, cu scene din mari spectacole şi filme, şi un CD cu vocea lui George Constantin cu unele din rolurile lui importante. De apariţia acestora două din urmă s-a ocupat Mihai Constantin, şi el actor, fiul lui George Constantin. Toate trei apariţiile reprezintă indiscutabil un document, iar în ce priveşte caseta video şi CD-ul, un fapt inedit. Impactul cu imaginea sau cu teribila voce a lui George Constantin este de-a dreptul copleşitor. Acest triptic cultural şi spiritual, nu doar teatral, organizat în jurul "regelui George Constantin", cum îl numeşte Lucian Pintilie, este nu doar o necesitate pentru istoria teatrului românesc, ci, în acelaşi timp, un gest de mare reverenţă în faţa unei valori.

Antologia Floricăi Ichim stă pe o idee foarte solidă, unică pînă acum în materie de carte de teatru: personalitatea artistică a lui George Constantin este urmărită de la A la Z, adică din şcoala de teatru şi apoi, stagiune de stagiune, cu rolurile interpretate. În jurul fiecărui rol sînt adunate punctele de vedere ale regizorilor cu care a lucrat, ale actorilor cu care a jucat, opiniile critice de atunci, desprinse din presa vremii sau reinterpretările de astăzi. Din acest puzzle uriaş - sînt peste 200 de persoane abordate - se formează, în complexitatea ei, personalitatea artistului. Şi trebuie spus că toate comentariile se opresc doar la creaţie, respectînd intimitatea vieţii lui George Constantin, aşa cum el însuşi a făcut-o ca pe o sfîntă taină. De fapt, aceste explorări analitice nu îşi propun şi nu au cum să fie o abordare exhaustivă, dar îl descoperă pe actor, neîmprăştiind misterul actului creator, ci descifrînd o metodă