Am citit de nu mai ştiu cîte ori la noi în presă despre aşa-numitele interese oculte care manevrează media din Occident, pentru a înnegri România. Niciodată n-am luat în serios aceste, să le zic, "teorii" care reflectă mai curînd manevrabilitatea celor care le pun în circulaţie.

Consecvenţa cu care în ultimii ani România a făcut o politică pro-occidentală începe să fie tot mai serios luată în seamă de presa din Vest. De presa care contează, nu de fiţuici locale sau de posturi de televiziune de cartier.

Cu această ocazie, poate, se va înţelege că nu există o formulă minune pentru îmbunătăţirea imaginii ţării. Există fapte palpabile şi strategii politice vizibile care dau rezultate. Ziariştii occidentali nu au făcut un puseu de amor pentru România, la zece ani de la Revoluţie. Cu atît mai puţin şi-au transmis semnale secrete că a sosit momentul unor articole favorabile ţării noastre.

Diplomatic, dar şi în articularea politicii sale interne, România dă semnale limpezi Occidentului, semnale la care presa străină nu putea rămîne indiferentă. Faptele, exact acele fapte pentru care actuala putere e contestată de presa din ţară cu o nejustificată virulenţă, sînt argumentele graţie cărora media din Vest au "schimbat macazul" faţă de ţara noastră.

Uniunea Europeană, cu planul ei de sprijinire şi de integrare a României, n-a descoperit din senin că are nevoie geo-politic şi de noi. Anul trecut, apropo de stabilitatea internă a României, s-au întîmplat două mineriade şi tot soiul de alte mişcări, mai mult sau mai puţin sindicale, relativ violente, la care se adaugă şi reacţii tîrzii, de tip "Nu ne vindem ţara", produse la întreprinderi privatizate. Puterea a avut doar de pierdut voturi adoptînd o atitudine limpede - atît cît era posibil - faţă de toate aceste mişcări sindicale. A pierdut, de asemenea, şi din cauză că măsurile reformatoare, cîte