...Plonjonul peste munţi cu avionul către Sibiu aterizînd într-o altă lume, ordonată, disciplinată... Mersul spre Sebeş, trecînd prin minunăţia de sate,... Sibiel, Tilişca, Cunţ, Cut, Apoldu de sus, Răhău...

La Sebeş ne aştepta (parcă) ceferista cu ochi verzi, părul roşu şi cu dialogul ei răstit, absurd, cu ţăranii îngrămădiţi la ghişeu: - no,...şi-apoi cînd mere?... cînd aţi zîs?... la oarele zăceeee?... Mulţam!...

Fetele energice se ştie că se îndrăgostesc totdeauna de băieţii mai moi, mai distinşi, mai delicaţi, cum este poetul M, despre care am mai scris o dată şi care o cunoştea mai de mult pe ceferista cu ochi verzi, despre care avea să-mi spună numai vorbe frumoase, cavalereşti, precum şi faptul că avansase cu ea destul, - deşi spusese acest lucru în termenii cei mai cuviincioşi, referindu-se la relaţia lor veche de la călător la casieriţă...

Călătoria alături de poet în această parte atît de civilizată a ţării este pentru mine un prilej de noi şi surprinzătoare întîlniri...

Aşa l-am cunoscut de exemplu pe Ion Capătă, vizitiul cu şapcă de piele, - şapca pe care i-o îndesase pe cap pe vremuri un sas şi pe care de-atunci nu şi-o mai scosese. Avea 73 de ani, părea un şofer de moşie, şi dacă îl confundai cumva cu vreun şofer, răspundea liniştit, - nooo, eu mi-s cu caii...

Celălalt, şoferul propriu-zis, era un ialomiţean şi avea o figură de intelectual, ochelari rotunzi cu ulube de sîrmă, o privire ironică, - nu bea nimic şi îi judeca pe toţi...

Dar cel mai interesant personaj pe care l-am cunoscut datorită poetului este acest Wilhelm Brenner - eroul de roman - preot, şi care mi-a arătat la Sebeş catedrala lor de pe la 1230. Un sas brunet cu o înfăţişare de sfînt sau de martir de lemn, avînd ochii mari, negri şi faţa suptă, o fizionomi