În 1976 profesorul Ion Petrică a publicat, la Editura Minerva, lucrarea Confluenţe culturale româno-polone în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Am citit manuscrisul şi mi-a părut a fi serios şi solid. Nu mică mi-a fost mirarea cînd cenzura mi-a făcut aspre reproşuri. Mi se imputa că am trimis la cenzură un manuscris în care se vorbea despre originea poloneză a lui Ciprian Porumbescu. "Cum, mi s-a spus indignat, ni-l ia şi pe acest compozitor?". Degeaba a fost pledoaria că autorul îşi bizuie afirmaţia pe indiscutabile probe documentare. A avut de ales între a tăia acele cîteva rînduri sau a i se respinge manuscrisul de la viză. Să mai spun că a tăiat acel pasaj şi cartea a apărut ciuntită? Citind, acum, ediţia d-nei Nina Cionca cuprinzînd corespondenţa lui Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian, am verificat, încă o dată, adevărul spuselor de acum două decenii şi mai bine. Într-adevăr, Iraclie Porumbescu, chiar el, recunoaşte originea sa poloneză, numele său fiind Golembiowski. Acesta mărturiseşte: "Auzii de la bunicul şi tatăl meu că în vremile vechi să fi emigrat în Moldova un antecesor al lor din Polonia. Şi va fi fost încă şi nobil. Bunicul şi tatăl meu însă se născură acolo în Moldova, care după aceea deveni Bucovina şi fură botezaţi în legea ortodoxă a ţării, fură crescuţi între români şi se căsătoriră cu românce, şi aşa veni că eu fui botezat în legea bunicilor şi părinţilor mei şi crescut între români". Oricum, aproape 20 de ani, Iraclie (născut în martie 1823) a purtat numele de Golembiowski şi abia în 1841, după multe stăruinţe, izbuti să-şi vadă legalizat schimbarea numelui în Porumbescu. Cînd s-a născut, în 1853, viitorul compozitor (care n-a trăit decît treizeci de ani) a purtat numele, legal, de Ciprian Porumbescu. Moartea tînărului compozitor, la 6 iunie 1882, răpus de o tuberculoză galopantă, l-a mîhnit pentru toată viaţa pe tatăl său