M-au mirat pînă la stupefacţie elogiile cu care s-a ales dl Isărescu pentru că şi-a desemnat consilieri din rîndul specialiştilor. Nu era normal să procedeze astfel? Şi nu e normal ca un prim ministru să se blindeze cu specialişti pentru a se descurca în actul guvernării? Acţiunea firească, nu supranaturală, a noului premier spune multe despre toţi acei predecesori ai săi care şi-au ales consilierii din alte motive, la fel de fireşti, precum răsplătirea amicilor personali sau a unor membri ai partidului cu venituri prizărite. În România, banul public e păzit cu străşnicie împotriva neaveniţilor, dar curge cu largheţe pentru "ai noştri". Un sentimentalism financiar indiferent de culoarea politică a făcut ca obiceiul ceauşist al numirilor inepte în funcţii de mare decizie să se perpetueze şi după revoluţie. În timp ce specialiştii pleacă pe capete din România nu neapărat pentru că sînt mai bine plătiţi în străinătate, dar în orice caz pentru că nu sînt folosiţi la ei în ţară în funcţii pe care le merită, "ai noştri" apar unde nu te aştepţi. Unii sînt sfătuitori plătiţi de la buget. Alţii iau decizii, plătiţi fiind tot de la buget. Şi cum sistemul legislativ autohton pedepseşte cu ani de puşcărie un găinar flămînd, dar nu şi impostura nutrită cu bani grei şi publici, pentru un om nepotrivit cu funcţia lui şi lipsit de acea modestie pe care o dă valoarea personală trag ponoasele zeci, uneori sute de mii de oameni. Iar alteori întreaga populaţie. De un deceniu în România se aşteaptă miracole, oameni providenţiali şi capătul tunelului. Iar pînă la apariţia lor se folosesc cîrpeli şi se investesc speranţe uriaşe în omul care vine. Se construiesc lăcaşe de cult, ceea ce nu e rău, dar din aceiaşi bani comunitari nu se găsesc fonduri pentru un dispensar sau pentru o nouă reţea de canalizare. Există proiecte uriaşe pentru care nu sînt bani, dar lipseşte acea tenacitate de