Revenirea la sistemul divizionar cu 18 echipe ar strica iremediabil imaginea fotbalului romanesc Dupa "lupte seculare", care au durat citiva ani buni, Federatia Romana de Fotbal, a reusit, anul trecut, sa reduca numarul de echipe din prima divizie fotbalistica a tarii, de la 18 la 16. La ora aceea, am salutat masura, extrem de necesara fotbalului romanesc din mai multe motive: in primul rind, calendarul international, tot mai incarcat, permitea din ce in ce mai putine date libere; apoi, conditiile climaterice ale tarii noastre, diferite de cele din Occident, nu erau propice desfasurarii unui campionat-maraton, bulversabil, o data la doi ani, cind apar deja obisnuitele calificari ale echipei nationale; in al treilea rind, nici valoarea scazuta a campionatului intern nu putea justifica un numar de echipe prim-divizionare egal cu cel din Germania sau Italia. In sfirsit, federalii s-au dovedit "avant la lettre" in consens cu politica UEFA de a uniformiza numarul de echipe din ligile nationale, pentru a aduce la sincronism campionatele interne cu graficul competitional international, din ce in ce mai incarcat. Singura rezerva - dar una mare cit roata carului - era numarul de echipe care retrogradeaza. Varianta admisa, cu doua echipe retrogradate din 16, a fost impusa de conducatorii de cluburi, care doreau sa aiba cit mai putine batai de cap. Un loc caldut in prima divizie era lucrul dorit cu ardoare de majoritatea conducatorilor cluburilor de valoare medie (raportata la nivelul intern), gen Stefan de la Neamt sau Padureanu de la Bistrita. In acelasi timp, nici sefii de la cluburile fruntase nu s-au opus cu prea multa vehementa, stiind ca un campionat caldut poate fi un teren propice de aranjamente in vederea mai marilor sau mai micilor ambitii ale acestor despoti ai fotbalului autohton. Dar, odata sistemul aprobat de Adunarea Generala a FRF, el a fost trimis spre stiinta