In jungla in care traim, mai sunt si ingeri
Stimata d-na directoare Sanziana Pop,
Sa incep cu cuvintele Mantuitorului, care a zis catre ucenicii sai: "Gol am fost si m-ati imbracat, bolnav am fost si m-ati cercetat, flamand am fost si m-ati saturat". Intrebandu-L ucenicii cand a fost El asa, Iisus a raspuns: "Daca veti face toate acestea aproapelui vostru, mie imi faceti". Dvs., ajutand aproapele impreuna cu cititorii revistei, ati urmat invatatura Lui. Cum sa va pot multumi? Unde as putea gasi cuvintele potrivite, care sa va faca sa intelegeti cat va pot multumi? Fara a spera, ati publicat scrisoarea mea, care va era adresata doar dvs. Dar ea a avut un ecou formidabil! Din toate colturile tarii au venit zeci si zeci de ajutoare in bani, apoi trei colete, fiecare de cate trei kg, ce contineau alimente, papuci, ciorapi, sapun, apoi au mai venit 15 felicitari, scrisori cu cuvinte pline de dragoste, de iubire, de adevarate sentimente umane. Oameni necunoscuti si-au dovedit dragostea fata de o batrana ca mine, exprimand-o prin ajutor material si moral. Atasamentul acesta, solidaritatea umana m-au facut sa vad si sa inteleg clar, acum, la sfarsitul vietii, ca in jungla in care traim mai sunt si ingeri. Cum sa le multumesc tuturor? Cu lacrimi de recunostinta? De bucurie?
Gestul lor parca m-a desteptat dintr-un somn lung si greu, parca speranta ce abia mai licarea s-a aprins, devenind o raza calda, stralucitoare.
Doamne, asa oloaga cum sunt, am luat scaunul si m-am tarat cu greu pana la icoane si acolo, in fata Domnului, am cerut binecuvantare, sanatate, bucurii si multe impliniri pentru toti cei ce m-au ajutat. Va aduc si dvs. multumirile mele pentru gestul de marinimie pe care l-ati facut personal. Am avut in viata perioade de fericire si implinire, de amaruri si greutati cumplite, dar n-am stiut niciodata ca omul poate plange de bucurie. Eu am
