Atunci cand, prin anii "30 (intre 1929-1936), Nicolae Iorga cumpara de la statul italian Palazzo Correr din Campo Santa Fosca, distins cartier al Venetiei, el ar fi vrut ca acesta sa devina asezamant de cultura romaneasca, gazda primitoare, asemenea Academiei Romane din Roma, pentru studentii si studiosii romani veniti in Italia sa invete, sa se perfectioneze. Multa vreme insa, visul savantului roman avea sa nu se infaptuiasca."Intelectualii" comunisti de la Putere socoteau cultura, in aceasta forma de dialog, o... inutilitate costisitoare si primejdioasa.

Anii au trecut, cladirea se degrada, nimeni nu mai voia sa stie ca exista.Dar cladirile, ca si oamenii, isi au destinul lor tainic.

Dupa 1989, batranul palat a capatat o noua varsta si un nou destin. O data lucrarile de renovare terminate, a inceput o sustinuta activitate culturala, s-a refacut, cu multa truda, biblioteca - una dintre valorile romanesti distruse de comunisti - au inceput colaborarile culturale romano-italiene, dialogurile atat de necesare evolutiei unei culturi. Si totusi, prezentele romanesti, unele chiar notorii, se faceau mereu in surdina, usile institutului ramaneau ferecate, cei care se aratau interesati de Romania, de cultura romaneasca, aveau sa sune la interfon, sa-si spuna numele si motivul vizitei... Nu directorii erau de vina, asa ramasese obiceiul...

Iata de ce in acest an, de Boboteaza, cand in intreaga lume italieneasca soseste Befana cea plina de daruri pentru copii, am ramas surprinsa in fata usii deschise a Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica. Era o imbietoare invitatie de a intra si... n-am pregetat. Inauntru se afla o expozitie de grafica romaneasca, expresie a trei generatii de artisti: Marcel Chirnoaga, Dragos Patrascu, Tudor Patrascu.

Astfel l-am cunoscut pe prof. Ion Bulei, directorul institutului, gazda primitoare si joviala, desa