"Am 17 ani, o fetita din flori si suntem la capatul saraciei"
Va scriu aceasta scrisoare cu speranta ca voi fi ajutata de oameni cu credinta in Dumnezeu si cu bunatate in suflet. Am 17 ani. In urma cu 14 ani, tatal meu a parasit-o pe mama, care avea cinci copii, casatorindu-se ulterior cu alta femeie. De atunci a disparut definitiv din viata noastra. Mama ne-a crescut cu greu, chinuindu-se groaznic, fara a se mai recasatori. Fratii mei mai mari mergeau cu ghete rupte la scoala (pline de petice cusute de mama), iar eu plangeam de foame pana adormeam. Nu va scriu aceste lucruri ca sa va impresionez, ci ca sa-ntelegeti ca mie drumurile vietii mi s-au inchis de cand m-am nascut.
La varsta de 15 ani si jumatate am cunoscut un baiat de familie buna, cu care am ramas pana la urma insarcinata. Mi-a promis ca ma ia de sotie, dar cand fetita pe care am nascut-o a implinit doua luni, m-a parasit si s-a casatorit cu o fata de rangul lui. Pe aceasta cale, ii multumesc mamei mele atat de greu incercata in viata, dar care a fost alaturi de mine, neindemnandu-ma nici o clipa sa renunt la copil. Dimpotriva, mi-a spus ca este un dar de la Dumnezeu. Multe femei isi doresc sa aiba copii, dar nu pot.
Ne este greu sa crestem copilul singure, doar eu si mama. Eu sunt eleva la o scoala profesionala, nu am nici un fel de venit, traim toate trei din pensia mizera a mamei. Nu avem nici rude care sa ne ajute, ci doar pe bunul Iisus, caruia i-am incredintat prin rugaciuni viata fetitei mele, astazi in varsta de 10 luni.
V-am scris greu aceasta scrisoare. Mi-e rusine si ma simt umilita sa cer, dar cercul vietii s-a strans prea tare in jurul nostru si nu mai exista nici o alta solutie pentru noi. Va rog frumos, buna d-na directoare a revistei, induplecati-i pe cititorii dvs. sa-si intoarca mila spre noi. Avem nevoie de haine (pentru fetita si pentru mine, ca sa pot sa me
