In anii beznei absolutiste, vocea lui calda si prietenoasa ne-a facut pe multi dintre noi sa stam cu sufletele lipite de emisiunile Europei Libere. Un fir de speranta se strecura catre noi, prin eter.Nu si-a pierdut nadejdea nici astazi, cand s-a hotarat sa se intoarca acasa, in tunelul nostru comun, caruia-i vede sfarsitul. Interviu despre un destin de exceptie.
Tur-retur: Pufesti - Frankfurt
- D-le Neculai Constantin Munteanu, ca tot romanul, v-am cunoscut prin textele dvs. ironice si explozive de la "Europa Libera". Infatisarea sonora va arata a fi un om energic si fara varsta. In realitate, pareti cu mult mai tanar decat imi imaginam. De fapt, cati ani aveati cand ati parasit Romania? Prin ce meandre biografice ati trecut pana sa luati aceasta decizie?
- Biografia mea nu are nimic spectaculos. M-am nascut la Pufesti, o gara comunala intre Focsani si Adjud. Am facut liceul la Adjud, un mare nod feroviar, pentru ca in final sa ajung intr-o alta gara, de asta data la Frankfurt. Calator prin aceasta viata, in "67 am devenit student la Stiinte Economice, o facultate care nu mi-a placut nici cand am inceput-o, nici cand am terminat-o. Adevarul este ca-mi sclipeau ochii dupa teatru, drept pentru care, caine-caineste, am debutat in presa culturala, am fost angajat redactor la "Contemporanul" si ulterior la televiziune, in cadrul departamentului de teatru. Anul 1977, protestul si arestarea lui Paul Goma, m-au gasit intr-o postura aparent convenabila - redactor de platou la revista "Cinema". Nu stiu cum am ajuns la revolta. Cert este ca, indemnat de curajul lui Paul Goma, am trimis 3 scrisori la cele mai importante ziare din Occident, o scrisoare catre presedintele Carter si o alta, de 17 pagini, adresata lui Ceausescu. Bineinteles ca textele cu pricina au fost interceptate de catre Securitate, am fost arestat si anchetat timp de o luna, am fost
