•In locul turistilor, in curtea vestitelor bai ale boierului Manolescu se plimba cainii •Acolo unde s-au tratat mii de oameni mai sunt cateva cladiri parasite •Mii de litri de apa minerala iau drumul canalului
Nici un document istoric nu atesta aparitia localitatii Strunga. Pe locurile unde au avut proprietati cativa boieri de frunte ai tarii, au fost adusi, pe la jumatatea secolului trecut, tarani care sa munceasca pamantul. Zona pe care se afla azi localitatea Strunga a fost, practic, colonizata cu tarani adusi de prin judetul Suceava. Mai tarziu, spre anul 1900, un neamt care avea terenuri in zona a descoperit primul izvor de apa sulfuroasa, iar vestea s-a dus repede. In curand, bolnavii au inceput sa vina la Strunga, la "apa albicioasa si mirositoare", sa-si aline suferintele.
Intuind potentialul izvoarelor de apa sulfuroasa, germanul Robert Inge, descoperitorul lor, si-a vandut mosiile pe care le avea, construind un hotel cu doua etaje, un hotel mai mic, pentru cei mai saraci vizitatori si cateva vile. A mai ridicat si o cladire pentru bai, iar astfel a aparut Statiunea Baile Strunga, despre care, in cativa ani, a auzit toata tara. Statiunea, situata la 50 de km de Iasi, a fost una dintre cele mai vechi de acest gen din Moldova. Aici se tratau reumatisme, boli de stomac si de ochi. Bolnavii veneau cu trenul la Tirgu Frumos, iar de acolo, din gara, erau imbarcati intr-un tramvai tras de cai. Intre anii 1895 si 1905, de la Tirgu Frumos la Strunga se intindea o linie construita de profesor doctor Nicolae Manolescu, care pe atunci era director in Ministerul Sanatatii si proprietar al unor mosii in zona.
In timpul primului si celui de-al doilea razboi mondial, statiunea a fost rasa de pe fata pamantului. Pe acolo a trecut linia frontului, iar bombardamentele au lasat in picioare doar temeliile. La zece ani dupa razboi, Baile S
