In acest an, primavara sindicala a inceput mai devreme decit de obicei. Amorteala in care s-au aflat sindicatele in timpul sarbatorilor de iarna si a schimbarii primului-ministru a trecut repede, lideri din mai multe sectoare economice venind la Palatul Victoria sa ceara salarii mai mari, la presiunea a mii de angajati aflati la un pas de greva. Cererile lor sint vechi, la fel si promisiunile facute de Guvern. Doar ca acum, dupa o succesiune de angajamente neonorate, sindicatele nu mai au incredere si nici rabdare. La noapte, feroviarii reiau greva generala. Pentru a doua oara in mai putin de doua luni, legea le permite acestora sa opreasca trenurile, in sprijinul cererii de majorare a salariilor. Pentru ca s-a pronuntat deja o data, justitia nu mai poate dicta o noua suspendare a actiunii. Finalul grevei este, in miinile sindicatelor, o arma care le poate aduce victoria ori care se poate intoarce impotriva lor. Protestul ar putea determina administratia ori Guvernul sa faca un efort si sa gaseasca banii pe care acum nu-i are, pentru a plati salarii mai mari. La fel de bine insa, greva poate scapa de sub control, nemaifiind asigurata treimea din activitate prevazuta de lege. In acest caz, protestul ar fi declarat ilegal, participantii fiind obligati la plata unor despagubiri de ordinul miliardelor de lei. Intr-o alta varianta (sinucigasa pentru liderii sindicali), actiunea s-ar opri de la sine, in cazul in care peste jumatate dintre sindicalisti ajung la concluzia ca efortul de a participa la greva nu justifica rezultatele ei. La rindul lor, cadrele didactice se pregatesc sa blocheze activitatea scolara tocmai in perioada evaluarii elevilor. Daca profesorii vor refuza sa lucreze, situatiile scolare pe primul semestru al anului scolar 1999-2000 ar putea fi compromise, amintind de situatia similara creata ca urmare a grevei lor de anul trecut. Noi sacrificii din partea