Lucian din Samosata este o figură singulară în literatura antică. Născut la Samosata în Siria de nord, cam în anul 125 d. Cr., într-o familie săracă, el a fost trimis ucenic la un unchi care era sculptor, deoarece părinţii nu-i puteau asigura întreţinerea într-o şcoală de retor; dar, în scurtă vreme el s-a rebelat şi a obţinut trimiterea la şcoală, mai întîi în regiunea natală, apoi în Ionia, posibil în final la Antiohia, important centru intelectual al Imperiului Roman. Greaca nu era limba lui maternă. După încheierea studiilor el ţine conferinţe în Grecia, Macedonia şi Italia; ceva mai tîrziu s-a aşezat pentru cîtăva vreme într-unul din oraşele greceşti ale Galiei meridionale. Către 160 el revine în Orient, din 165 se stabileşte cu toată familia la Atena unde rămîne pînă în 185, oraş în care spiritul său independent, fin, original, şi plin de umor a fost foarte apreciat; cu timpul succesul său scade, ceea ce-l determină să părăsească Atena şi să ajungă la Alexandria unde a îndeplinit înalte funcţii judiciare; a murit spre sfîrşitul domniei împăratului Commodus, adică puţin înainte de 192.

Spiritul ironic şi sarcastic, tendinţa de a-şi bate joc de toate obiceiurile, de credinţele religioase i-au determinat pe critici să-l considere "un Voltaire al Antichităţii" (invers, Wieland îl numea pe Voltaire "un Lucianus redivivus"). Între numeroasele sale scrieri se află şi Istoria adevărată (Vera Historia), o parodie a literaturii de călătorii şi aventuri fantastice şi incredibile cultivate de greci începînd cu Odiseia, literatură ajunsă manie o dată cu perioada elenistică prin dezvoltarea romanului grec (în general romanul grec relatează aventurile extraordinare prin care trec doi tineri îndrăgostiţi, despărţiţi în mai multe rînduri de evenimente neprevăzute, dar care se regăsesc într-un happy end).

Istoria adevărată, mă voi referi numai l