"Societatea Română Mozart" din Cluj-Napoca este, fără îndoială, unul din modelele culturale de tip european care funcţionează şi la noi semnificativ, coerent, cu proiecte riguros finalizate. Am adoptat, iată, limbajul presei cotidiene pentru a încerca să comunic o realitate românească instalată bine în ordinea preocupărilor al căror înţeles, ramificat, îşi regăseşte permanent elanul şi mijloacele de a deveni faptă, comunicare, eveniment. Un "Festival Mozart" se desfăşoară anual la începutul lunii decembrie; la fiecare dintre ediţiile succesive, ca şi la aceasta, a IX-a, se cântă şi o muzică funebră, "Recviemul" de Mozart sau alte opere menite a comemora seara în care pulsul geniului a încetat să mai palpite. De astă dată, fantastica "Muzică funebră francmasonică".

Ceea ce este încă mai special în aceste festivaluri de iarnă se află, de fiecare dată, în ineditul ofertei muzicale: audiţie şi cercetare muzicologică. Teme nu inventate ci aduse în lumina care descoperă subiecte mozartiene în jurul cărora timp de şapte zile rămânem alături de muzicile lui, într-un anume fel ordonate şi, alături de unii autori care i-au fost contemporani. Relaţii directe sau aproximate. Alesul demonstraţiei recente, cu totul inedite, reprezintă Suedia gustaviană (Gustav III, rege între 1771, 1792) perioadă de emancipare liberală şi intelectuală a ţării care şi astăzi îşi asumă şansa, riscurile de a sta la marginea Europei.

Cine este Joseph Martin Kraus? Un compozitor care s-a născut în Germania, la Miltenberg (pe atunci Electoratul Mainz), în acelaşi an cu Mozart, 1756 şi a încetat din viaţă cu un an mai târziu decât acesta. Prima performanţă în România, la Muzeul Naţional "George Enescu" din Bucureşti (în Aula Palatului Cantacuzino), cu ocazia Zilei Naţionale a Suediei. Acum, la Cluj, prof. Hans Åstrand, membru al Academiei Regale Suedeze de Muzică (şi ea