O ţară în care paginile întâi ale ziarelor sunt ţinute zile în şir de şut-golul fotbalistului Mutu este, orice s-ar zice, o ţară debordând de trăiri metafizice! Că ele traduc multele goluri din bugetul de stat şi din cel al cetăţeanului, virând spre sublim ditamai tragedia naţională, stă în firea lucrurilor! Sentimentul românesc al golului este însă contagios, de vreme ce dl Prodi n-a găsit în România nimic mai atrăgător decât canapeaua desfundată din sediul Guvernului. Faptul că dl Isărescu, mai marele peste fonduri, a făcut o repetiţie doar privind forma primirii, nu şi conţinutul ei, este cel mai clar semn al direcţiei în care o ia reforma. Ar fi fost de dorit ca, măcar pentru acest prilej festiv, guvernatorul Băncii Naţionale să-i împrumute Premierului o parte din somptuosul mobilier care-i îmbogăţeşte anteriorul (şi viitorul) loc de muncă.

Anul 2000 se anunţă de pe acum unul greu pentru cetăţean şi stresant pentru politician. Acolo unde normalitatea e un ideal îndepărtat, nu există decât soluţii miraculoase - adică imposibile. Ce să spui despre un popor în care şomerii sunt cu sutele de mii, însă un ministru nu găseşte câteva zeci de oameni dornici să dezmembreze, contra cost, nişte vagoane vechi? Cum să descrii o ţară în care minerii refuză să lucreze la construcţia de drumuri, preferând un ajutor de şomaj ce nu le ajunge nici pentru a se cinsti la bodega din colţ? De unde clarviziune la o populaţie care a redescoperit minciuna stângii, înainte de a avea răbdare să se convingă de virtuţile dreptei?

Cele mai deprimante imagini pe care le-am văzut în ultima vreme nu au, însă, legătură nici cu jefuitorii de bănci, nici cu violatorii, nici cu tâlharii care-ţi pătrund în casă, te leagă de mâini şi de picioare cu cablul de la telefon, îţi dau în cap şi-ţi iau toată agoniseala. Şi nici măcar cu asasinii în serie - ultimă specialitate