Mizeria efectelor secundare

Anul Eminescu a început cu evlavia găunoasă a vipurilor aşezate pe locurile de protocol ale marii "săli de festivităţi" ce a fost ţara pe 15 ianuarie. Bun, sînt finanţişti, geologi, ingineri, ofiţeri, avocaţi, nu literaţi, dar măcar simţul ridicolului ar fi trebuit să scoată din priză automatul care, cum aude Eminescu, dă drumul la benzile uzate ale temelor din cartea de citire. S-a dovedit că prea puţini sînt în stare să spună măcar lecţia "cu vorbele lor" şi că prezenţa obligatorie la "amplele manifestări" era o corvoadă. N-au lipsit nici indignările faţă de "revizuirea" idolului naţional, ştiut fiind că accentele pasionale dau bine la popor. * Elegantul ARHIPELAG, editat trimestrial de Inspectoratul pentru cultură al judeţului Hunedoara în colaborare cu Editura Destin, a prevăzut încă din ultimul său număr de anul trecut că aşa vor sta lucrurile. În editorialul semnat de directorul publicaţiei, Radu Ciobanu, sub titlul Mizeria efectelor secundare, "cazul Eminescu" e privit cu inteligenţă şi bun simţ, pornindu-se de la ideea că diversitatea de opinii e normală într-o societate liberă, iar discuţiile şi disputele nu sînt decît în folosul poetului: "Aşadar, nu rediscutarea, nu "revizuirea" lui Eminescu trebuie să neliniştească. Recitirea unui scriitor în cheie contemporană, cu sensibilitatea altui veac, nu e un păcat. Aici n-au ce căuta "revolta" şi "indignarea" cum de atâtea ori ne este dat să auzim din partea unor obtuzi idolatri, lipsiţi de spirit critic, dar "patrioţi" nevoie mare. Luaţi la bani mărunţi - experimentul s-a făcut - aceştia se dovedesc de cele mai multe ori a cunoaşte doar câteva locuri comune, dar nimic din opera majoră şi cu atât mai puţin din esenţa lui Eminescu. Aceştia sunt mercenarii ideilor de gata, care le-au fost inculcate, pe de o parte, de ideologia naţionalistă - verde sau roşie -, pe de alt