Un operator de care nici o istorie a filmului românesc nu va putea face abstracţie - pentru că a filmat Duminică la ora 6 şi Reconstituirea, pentru că e inventatorul faimosului trans-trav, şi pentru multe altele încă -, un artist care, în anii '70, "a ales libertatea" şi s-a stabilit la Paris, Sergiu Huzum, propune în premieră absolută, publicului român, o carte - "Obiective subiective" - în care, cum zice chiar subtitlul, "Ochiul cineastului priveşte lumea prin cuvinte". Citind tabletele, botezate, toate, "Cîteva cuvinte despre..." (despre... Europa, piper, utopie, onoare, frig, limba română...), despre fix 108 subiecte, ai senzaţia că filmele nefăcute se-ntorc în cuvinte, în familia unui "august pe un bloc de gheaţă..." Cele mai multe dintre "cuvintele" lui Sergiu Huzum sînt scrise la Tréport, un port pitoresc pe malul Mînecii, unde, pe fereastra camerei, se vede marea (descifrezi, în carte, printre alte obsesii, şi obsesia mării, a Paradisului din adîncuri; în această logică sentimentală, editura care a lansat cartea se cheamă tocmai "Albatros".)

Sub privirea albastră, de o seninătate mozartiană, a cineastului, Lumea - natura, cultura, istoria - intră într-un joc reflexov al lui "ce-ar fi dacă...", "ce va fi dacă...", "ce-ar fi fost dacă...". Ce-ar fi fost dacă, de pildă, cineastul ar fi fost lăsat, pe vremuri, să-şi facă opera, să fie el însuşi. ("Cum se poate descrie mîhnirea mea de azi, re-trezită după peste 35 de ani, descoperind că ceea ce voiam să fac pe vremuri în meseria mea şi nu puteam, alţii, pe alte meridiane şi alte paralele au izbutit (...) Cînd, după terminarea Duminicii..., am vrut să refolosesc la alte producţii instalaţia şi proiectoarele cu lumină rece, rămase la Buftea, mi s-a răspuns că au fost demontate şi puse să lumineze noaptea ţărmul lacului "ca să se vadă frumos din avion". Din avionul cui?")

Sergiu Huzu