Am avut de curând plăcerea să-l întâlnesc pe Iso Camartin în capitala cantonului Graubünden, la câteva săptămâni după apariţia cărţii sale Reflecţii de la Sils-Maria în varianta românească. M-am bucurat că am avut cu mine numărul din România literară cu recenzia Andreei Deciu, răsunet prompt şi pozitiv la un eveniment editorial de marcă. Deşi este prima carte a prestigiosului autor elveţian în limba română, Iso Camartin este cunoscut de o anumită pătură de tineri intelectuali români prin statornica sa activitate de la Colegiul "Noua Europă", iar de aceia care se ocupă de cultura elveţiană şi în general europeană modernă - prin cărţile, conferinţele şi articolele sale, remarcate pe plan european, prin premii de valoare, ultimul primit chiar în luna noiembrie a anului 1999 (Premiul pentru Literatură al Cantonului Zürich). Am profitat de prezenţa lui Iso Camartin la Cuera (Chur) ca să-i pun câteva întrebări legate de activitatea, de ideile lui.

M.P.M.: Tocmai ţi-a apărut o carte la noi, tu eşti însă cunoscut mai ales prin activitatea academică. Cu ce sentiment ai citit prima recenzie românească la lucrarea ta?

I.C.: Orice scriitor se bucură să-şi vadă opera tradusă în altă limbă şi dacă o carte de-a sa e recenzată în altă ţară, asta demonstrează că acolo există interes pentru ea. În zilele noastre apar enorm de multe cărţi şi de aceea viaţa lor e foarte scurtă. Cărţile mor relativ repede azi. Reflecţii de la Sils-Maria a apărut în 1991. Traducerea cărţii în altă limbă îi prelungeşte viaţa, ca să nu mai vorbim de segmentul nou de public care o citeşte şi care poate acorda o altă interpretare ideilor autorului. Faptul că Reflecţii... a apărut în româneşte îmi dă o satisfacţie şi mai mare, pentru că în ultimii ani am avut contacte intense şi regulate cu România şi cu interesanta ei cultură.

M.P.M.: Mi-a plăcut foarte mult titl