Oare chiar sîntem o ţară de bingomani? Vecinul de jos îşi cumpără 20 de cartoane în fiecare săptămînă. Săptămîna trecută însă şi-a luat 40 pentru că "îl mînca palma stîngă". Superstiţia nu s-a adeverit. O altă vecină de bloc joacă numai atunci cînd "îi iese bine în cărţi sau în cafea". Soţul, în schimb, e consecvent şi are deja teoriile lui. "Trebuie să joci mult ca să cîştigi. Luni, ani... Perseverenţa e totul". În tramvaie şi în trolee, discuţii aprinse. Pensionarii au abandonat demult clasicul "Loto" şi "Pronosportul". Mici bîrfe şi comentarii. "Dacă văru-miu de la Slatina a cîştigat un «Tico», eu de ce nu? Nemernicu', oricum avea mai mulţi bani decît mine!", "E chestie de noroc, dom'le, dar şi de gîndire pozitivă. Io în fiecare seară adorm cu gîndul la teancul de milioane". Duminica, românul nu-şi mai face program de vizite şi de plimbat copilul prin parc. O bere la televizor, atenţia captată de extrageri şi urechea ciulită la telefon. Străzile devin pustii ca în timpul unui meci al României la Campionatul Mondial. Salariile refuză să crească. Cetăţeanul obişnuit s-a săturat să muncească pe mai nimic. De fapt, s-a săturat să mai muncească. Urmăreşte filme de duzină, seriale cu personaje strălucind de fericire, "bogate şi celebre" şi visează vile la munte, maşini luxoase, afaceri prospere. Totul poate deveni posibil doar cu un singur carton. Se dau acatiste la biserici. La serviciu, bugetarul aşteaptă sictirit încheierea programului jucîndu-se la calculator şi închipuindu-şi reacţiile şefilor cînd îşi va prezenta zîmbitor demisia. Fenomenul ne aruncă pe toţi într-o înfrigurată aşteptare. Nu mai sînt mitinguri, revoluţii, căderi de guvern, însă cu toţii sîntem convinşi că, măcar pe plan individual, o să ni se întîmple "ceva"... Atunci stai şi te întrebi: "Oare chiar sîntem o ţară de bingomani?" Se pare că cel mai urmărit concurs este cel al "Antenei 1". Atît