Florin Monea, zootehnist Asta ne făcuse Ceauşescu. Se trăia, la nivel de ţară, din troc. Eu aveam şapte-opt prieteni, cu care mă vedeam o dată pe săptămînă. Hotăram să mergem la Breaza, la casa unuia. Unul era inginer, era programator, altul era doctor... fiecare venea cu ce avea. Eu mă descurcam de două-trei kilograme de carne. Erau alţii care luau zece kile... un miel de Paşti, te descurcai. Ăla care era doctor uman se descurca de o sticlă de whisky şi două de vin. Ăla cu programările făcuse şi el un gheşeft şi-şi luase cinci pachete de ţigări. Veneam toţi, puneam mînă de la mînă. Acasă fiecare avea cîte o problemă. Aveam de reparat o ţeavă. Îl găsisem pe Vasilică instalatorul, ce lucra la uzinele nu ştiu care şi-mi zicea: "Boierule, eu am ţeava şi chestiile astea, în oraş te costă 200 de lei, dă două kile de carne şi te rezolv." Vasilică fura ţeava din uzină, mi-o punea mie, eu îi dădeam alea două kile de carne. Vasilică dădea un kil la nu ştiu cine şi-şi asigura şi el spatele. Soţia îmi zicea: "n-avem brînză topită, salam, m-am săturat!". Mă duceam la gestionarul de la alimentară şi-i ziceam: "dă-mi, tată"... asta era învîrteala... el îmi cerea trei kile de lapte. Aveam un amic la un service şi era dezastru cu benzina. Ăsta de la service avea un amic ce dădea benzina cu zece lei, ea pe piaţă costa şapte. Preferam să dau, că scoteam bani la o vizită de cîine. Făceam vizite la Cămine, studenţii străini erau înnebuniţi după cîini, am intrat pe filieră şi m-am aranjat. Unu' avea un Mercedes cu 12 B, iar cînd pleca în vacanţă nu pleca cu ştiftul ăsta şi mi-l dădea mie să mă plimb. Eram în culmea fericirii. Opream un camion şi dădeam cinci lei pe motorină. Era un troc continuu. Banii aveau valoare, dar altfel.

Uite, a venit unul că are aprobare pe teve color şi mi-o dă mie, dar nu mă costă 15.000, ci 25.000. Juma din bani i-a luat el, juma directorul... ca