O masivă campanie publicitară, lansată la începutul lui ianuarie, cu panouri care au împînzit cu precădere staţiile metroului parizian, încearcă să impună, pentru prima dată în Franţa, supermarketul electronic; Houra ("houra.com.fr."), filială a grupului Cora, propune, deocamdată, vreo 50.000 de articole. Comenzile sînt onorate, teoretic, în maximum 48 de ore. Ca în orice început, n-au lipsit rateurile: cutare client a trebuit să repete comanda de trei-patru ori, altul a primit produse pe care nu le solicitase etc. Firma apreciază că va lucra în pierdere anul acesta, chiar dacă îşi va atinge obiectivul de a "fideliza" o sută de mii de clienţi; profiturile vor apărea abia peste doi-trei ani. Pînă atunci, alte grupuri (Casino, Carrefour) se vor lansa, şi ele, pe piaţa electronică. Afişele publicitare mizează pe o idee la modă astăzi şi care este automat asociată Internetului: posibilitatea de a face orice rămînînd la tine acasă. "Da, e vorba de lene; şi ce-i cu asta?" - stă scris pe panouri iar acest elogiu al lenei pare să confirme, o dată în plus, că Occidentul se îndreaptă către o societate a timpului liber. Mutaţia socială şi psihologică este considerabilă. Un sociolog, Philippe Breton (autor printre altele al Utopiei comunicării: mitul satului planetar, 1997), se întreabă dacă nu cumva asistăm la impunerea individualismului cel mai radical: izolarea fizică tinde să devină elementul fondator al legăturii sociale. În comerţul electronic, spre exemplu, singurul contact uman se produce în momentul cînd comisionarul aduce produsele la domiciliul clientului.

A-ţi face cumpărăturile la micile magazine din apropiere - brutărie, măcelărie, băcănie ş.a.m.d. -, a schimba o vorbă cu negustorii (despre vreme, despre meciul de ieri, despre prestaţia lui X de la TV) ţine, s-ar zice, de alte timpuri. Pînă şi banalul "bonjour", spus rece şi mecanic de casiera de la su