A trecut ceva vreme de cînd mîndra deviză imperială - Austria est imperare orbem universum (AEIOU) - corespundea unei stări de fapt. Austria devine acum o preocupare globală din cauza perspectivelor deschise de participarea la guvernare a unui partid extremist. Disputele legate de componenţa guvernului austriac se înteţesc în loc să se calmeze: Jorg Haider, ieşit cu Partidul Liberal al doilea la alegerile din 3 octombrie 1999, a devenit un personaj cu o contribuţie enormă la definirea identităţii europene. Se examinează prezentul austriac prin prisma istoriei: se numără cîţi austrieci au devenit celebri prin devotamentul lor faţă de Hitler (el însuşi austriac, şi-a schimbat cetăţenia cînd şi-a dat seama că va juca un rol important în politica germană), se arată că Austria nu şi-a analizat niciodată serios şi sincer trecutul nazist. Mulţi scriitori şi intelectuali austrieci, critici înverşunaţi ai fostei coaliţii, îşi exprimă neliniştea cu privirea la cea creată de votul de protest. Liderii europeni îşi exprimă dezgustul, organismele europene încearcă să propună o conduită suficient de ameninţătoare, pentru ca exemplul Austriei să rămînă singular şi în acelaşi timp să nu ducă la izolare, la stimularea reflexelor de victimizare. În editorialul revistei Le Nouvel Observateur (10-16 februarie, pe copertă o fotografie a lui Haider încruntat şi un titlu: "Omul care face de ruşine Europa"), directorul publicaţiei, Jean Daniel, observă că Haider nu a făcut nimic legat de trecutul nazist şi că el este supus unui proces de intenţii: "De cînd ne tot reproşăm că nu i-am crezut pe oameni pe cuvînt, că n-am ştiut să citim Mein Kampf şi că nu am ştiut să combatem răul anunţat, în aşa fel ca apariţia lui să devină imposibilă, procesul de intenţii a devenit pentru occidentali o obligaţie politică şi morală. De frică să nu asistăm neputincioşi la «punerea în act», este denunţat