Mitocanul underworld şi ţoapa downtown

Ceea ce ne obligă la algocalmin încă, astăzi, pe noi, "ăştia mai inteligenţi decît ai lor", e aspectul oripilant de rural al urbanităţii româneşti. Avem sentimentul unei înfrîngeri cotidiene în faţa unui ceauşism în plină vivacitate postumă. (...) Imagini precum cele ce urmează sînt mai banale decît ne-ar plăcea şi mai naţionale decît vrem să recunoaştem: grămezile de gunoaie riscă prin cotidianul lor cartografierea; maldărul de coji de seminţe repezite de guri iscusite şi spulberate tomnatec din cînd în cînd de adieri prăfoase; mitocanul underworld şi ţoapa de centru; balconul coteţ şi basca devenită atelier; parcarea blocurilor ca plajă cu circuit închis; parcul ca sală de protocol pentru octogenari desfiguraţi de ghinion la jocurile de noroc; piaţa de alimente ca măcelărie outdoor , wc public şi motel pentru navetişti; mocirla străzilor după ce bureză un pic obligă la vestimentaţie pescărească; stadionul este astăzi, în primul rînd, balta din faţa porţii - în tribune se exersează penal culturişti frustraţi, bătăuşi cu vocaţii ratate de boxeri şi marleţi isterici; pentru ţaţe plictisite scara blocului e un club improvizat pe criterii de bîrfă, iar pentru tinerii PRO uscătorul e pat conjugal pe criterii de hormoni; bingo isterizează şomerii şi telenovelele pe gospodine; vitrinele bibliotecilor sînt mutilate dintr-o incultă vervă estetizantă de bibelouri şi macrameuri; flecăreala grandilocventă de la colţ de stradă demaschează detectivistic conspiraţii care ne depăşesc; băşcălia hohotită, miştoul ţipător, caterinca stridentă - toate ca pojar al prostiei agresive şi al hăhăielii incontinente; telefonul mobil a devenit un mobil în sine; peste tot şemecheri de doi lei aruncă opulent cu milioane şi golănaşi sărăci fură din "bogăţia" altora. Acesta e tabloul unei priviri grăbite prin habitatul "omului nou" elaborat