Sorin Minea, director general ANGST - România (IV) În sala de proiecţie unii încercau să pună filme. Mai încolo era un compact-disc cu o cîntăreaţă de romanţe, iar nişte ţigani încercau să-l bage cu orice preţ în casetofon. În curte era un demisol. Am auzit un geam spart şi am mers într-acolo. Am zis că nu e bine să se spargă, atunci a ieşit unul şi mă tot trăgea să intru, dar m-am retras. Era îmbrăcat prea decent pentru nebunia de acolo. S-a dus şi a luat ceva din dulapuri. Poate era un centrul de înregistrare, poate era altceva, dar cert e că acela a venit şi a ştiut ce să ia de acolo. În bucătărie am găsit ultima lor masă. Nişte sparanghel la borcan cu eticheta cine, de unde, cînd a fost cules. Nişte curcan tăiat în cubuleţe mici cu castravete crud amestecat. S-au înfruptat ca chiorii. Erau pacheţele de îngheţată, le-au devastat. În debara erau registre contabile cu ce mîncau. Un registru am luat şi eu. Era din 1985.

În fiecare zi, bucătarul scria acolo. Ceauşescu ţinea Paştele, ţinea Crăciunul. Tovarăşul Nicuşor care venea şi mînca, mai era tovarăşul Valentin cu slăbiciune pentru cartofii noi, şi domnişoara Zoe care era cu salata de ananas, probabil în cură de slăbire. În fiecare zi erau cinci-şase feluri, nu lipsea carnea niciodată. Era înnebunit după cartofi prăjiţi, mititei şi mujdei, de trei ori pe săptămînă. Apoi, saramură sau ciorbă din burtă de crap. Apăreau multe chestii de import. Era chestie tradiţională. Niciodată, post. Cînd am plecat din casă, practic era altă casă, devastaseră înfiorător. Era un moş cu o plăsuţă din care se vedeau bibelouri, vaze...băieţii erau strîngători, mai mult, s-a tras şi o beţie monstru, cică între revoluţionarii ce-au rămas să păzească casa. M-am întors la Televiziune, unde se pregătea lumea împotriva atacului iminent. De fapt, nimeni nu atacase pe nimeni. (va urma) Eugen ISTODOR

Sorin Minea, director g