Problema crizei culturii este clamată şi dezbătută, după cum ştim, de foarte multe reviste culturale. În acelaşi timp, însă, tinerii scriitori îşi găsesc cu greu un loc în cadrul jocurilor deja făcute din viaţa literară. Revistele îşi ţin porţile închise în faţa celor care fac o literatură nouă şi viabilă (preferînd să "propună" publicului debutanţi născuţi deja morţi, cu o literatură ce mimează formulele depăşite, deci recognoscibile de către producătorii de presă literară, care nu mai sînt demult la prima tinereţe - aceasta cînd nu sînt promovaţi de-a dreptul fii, nepoţi, june simţitoare, sau băieţi buni ce se oferă oricînd să care servieta). Pe de altă parte, extrem de puţine edituri sînt dispuse să mai publice debutanţi, avînd în vedere situaţia economică proastă cu care se confruntă cele mai multe şi faptul că publicarea unui debutant este un gest anti-comercial prin excelenţă. Cît despre critică, ce să mai vorbim? Critica de întîmpinare a fost părăsită de profesionişti şi lăsată, în rarele cazuri cînd se mai exercită, pe mîna mediocrilor (cu o singură excepţie de la această regulă - cronica lui Dan C. Mihăilescu -, dar care nici ea nu este floarea cu care se face primăvară pentru scriitorii debutanţi, fiind prea puţin axată pe beletristică şi deloc pe cartea de poezie). * * * În realitate, viaţa literară de la noi e departe de a fi muribundă, aşa cum am crede dacă ar fi să ne luăm după producţiile şi manifestările scoase cu generozitate în faţă. Şi aceasta, pentru că, din fericire, există izvoare subterane viguroase şi cu apă proaspătă. Că acestea nu sînt valorificate, că nu are nimeni interesul să le scoată la suprafaţă pentru a revitaliza obositele manifestări aflate la lumina zilei (sau, mai bine zis, sub lumina reflectoarelor), aceasta e altă problemă. Tineri scriitori valoroşi sînt destui şi că este aşa ne-o dovedeşte şi numărul 10/1999 al revistei