În mod firesc, în importantă măsură, dinamica actuală a vieţii noastre de concert se susţine - aş spune, chiar, se împlineşte - cu participarea tinerilor muzicieni. Absolvenţi de ultime promoţii ai conservatoarelor, studenţi şi chiar elevi ai liceelor de muzică, aceştia pot fi întâlniţi pe afişele instituţiilor noastre de concert. Unele apariţii dispun de autentică consistenţă artistică. În alte situaţii, lipsa de experienţă este compensată de o cuceritoare prospeţime a adresării. Criteriile de selecţie? Sunt variate. Evident, competiţiile naţionale şi cele internaţionale oferă oportunităţi celor care îşi asumă riscul de a lupta. Cîştigă cei care realizează mai mult, mai repede mai bine! Nu stabilesc o ierarhie a acestor condiţionări.

În mod evident, competiţia, concursurile tinerilor muzicieni performeri, se constituie într-o cale importantă de lansare în lumea cea mare a vieţii de concert. Este drept, nu este unica. Dar este cea mai importantă. Astfel - mă voi referi doar la cazurile cunoscute publicului bucureştean - au apărut pe firmamentul vieţii de concert, în acest ultim deceniu al secolului, personalităţi artistice pe cât de captivante pe atât de diferite cum sunt pianiştii Nelson Goerner, laureat al concursului de la Geneva, Mihaela Ursuleasa, laureată a concursului "Clara Haskil", tot din Elveţia, mezzosoprana Elina Garanca, recent laureată a concursului de la Helsinki; am menţionat doar distincţiile maxime ale acestor competiţii. E drept, căile sunt deschise, dar drumul urmează a fi parcurs de fiecare în parte. Cu perseverenţă, cu inteligenţă, cu abilitate, cu multă muncă în dobândirea culturii stilistice, în lărgirea repertoriului, în importantă măsură - de ce nu? - cu destulă diplomaţie.

Dar competiţiile tinerilor performeri muzicieni, competiţii desfăşurate în ţară în ultima jumătate a anului trecut?

Toate