Pentru transport, primăria a tocmit un autocar bulgăresc, care ne va depune la Hotelul "Tourist" din centrul burgului flamand în seara zilei de 29 decembrie. Lăutarii vor avea destul timp să se refacă înainte de sărbătoarea Sfârşitului de Mileniu. Dar în 23 decembrie bulgarii anunţă că nu-i pot îmbarca pe cei 36 de români decât la Ruse. în ajun de Crăciun, se fac eforturi disperate pentru găsirea unui alt mijloc de călătorie, dar e prea târziu. ţăranii vor fi nevoiţi să accepte un voiaj peste fire de lung - prin Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Austria, Germania, Belgia - care se va transforma într-o incredibilă aventură.
În 28 dimineaţa, ne întâlnim în gară, ne pupăm, cântăm, ne fotografiem şi urcăm în trenul de Ruse. La Giurgiu, vameşul ne întrerupe din flecăreală ca să vadă actele de export temporal al instrumentelor. După ce le cercetează sever, mă previne că nu sunt în regulă. Imposibil, sunt eliberate de forul central. Da, dar nu mai sunt valabile! Fugi Domle de-aici, le-am scos acum zece zile... Urmează o apăsată prelegere pe teme legislative, prin care vameşul speră să mă sperie destul încât să-i dau "dreptul". Cum nu cedez, omul promite să ne "aranjeze". în aşteptarea represaliilor, Costică din Zece Prăjini, om cu experienţă în voiajuri, le povesteşte celorlalţi: Când am plecat în Germania, i-am zis:"Domle, astea-s actele, altceva nu mai pupi. Dacă nu mă laşi să trec, îmi iau oamenii şi mă întorc acasă, pe urmă te priveşte cum explici la Ministerul Culturii". Dar vameşul a dispărut, cred că se ocupă cu jumulirea unor fraieri mai slabi de înger.
Coborâm la Ruse. Pe scara trenului, ce-mi văd ochii? Gică e buşit zdravăn de peretele vagonului de un grănicer cu priviri împăienjenite de ură. Băiat voinic şi curajos, Gică se smulge răcnind din răsputeri: Ce vrei, Domle, de la mine? Am dat paşaportul colegului dumitale! în aceeaşi sec
