Ochiul naturii

Cerul. Aici. în cer. Aici animalul alb navighează,

placă peste pânza cerului. Pe cer nu se vede

nici o fâşie. Diferenţă. Virgin, la fel de pur

ca şi tine. Mergând printre arbori. Natura e o

pânză bine spălată, fruntea ei luceşte orbitor.

La fel de pură ca mine când merg prin poieni.

Cântând. Vizibilă, vizibilă, vizibilă. Dintr-un gât dezvelit

alb ca laptele. Gâtul nu e deloc pângărit. Se cântă mergând

şi ecoul trimite totul înapoi. Ecoul ochiului, la fel de rotund şi sticlos.

Peste tot cineva a bătut în cuie văzul său în care ceea ce în imensitatea ei

natura se numeşte: "sunt văzut". Sunt văzut acolo unde sunt auzit, acolo

pe unde merg, sunt peste tot văzut. Mă întind din privire mergând înainte

din orbitoarea lumină

Fecioara vorbeşte

Am să scot înţelesul din înţeles

voi scormoni în animalul ghemuit acolo Voi scoate

glonţul din el

din inimă

şi voi auzi -

cuvântul dintr-un corp

aşa cum sună el -

Ce e acel care merge şi merge neajungând nicăieri

şi este perete

şi nu stă în drum

Ce este ceea ce stă acolo

mister de groază -

O, duşmanul meu, acum sunt incoherentă

Eu sunt luciul, părţile şi zâmbetul

Eu sunt val de sunet în vasul aerului

inima mea de verb care nu bate. Numai pătrunde

în lăcaşul de vis al trupului. Până când se îneacă

de murmurul sângelui

eu sunt fără urmă, fără loc

deghizată în luminos Eu sunt valul de sunet

din jurul şi din interiorul cuvântului

Teme-te căci

există un etalon

*

Mama îşi deschide coşul pieptului

în lumina de după Mamă

răsunătoare, neagră înrădăcinare

inimă- aur

Dar corpul se goleşte

Râsul fecioarei