"N-ai auzit că unul cică s-a dus odată bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit vacă?" - îşi argumentează Ştefan a Petrei poziţia faţă de studiu în general şi faţă de Paris în special într-una din disputele conjugale evocate de Ion Creangă în Amintiri. Totuşi adevărata replică la scurta fabulă pariziană nu-i este dată pe loc de Smaranda, ci, mai tîrziu, de bunicul David Creangă, de unde forţa ei: se spune de la bărbat la bărbat, de la bătrîn la mai tînăr, de la învăţat la... ciubotar. Spre deosebire de fiica lui, care se aprinde iute şi dă argumente pasionale, David Creangă ţine un discurs conciliant, cu argumente raţionale: "Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băiatul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chiteşte Smaranda, că şi popia are multe năcăfale (...) Eu, să nu fi ştiut a ceti, de mult aş fi înnebunit, cîte am avut pe capul meu. însă deschid Vieţile sfinţilor şi văd atîtea şi atîtea şi zic: 'Doamne, multă răbdare ai dat aleşilor tăi'. Şi-apoi să fie cineva de tot bou, încă nu este bine. Din cărţi culegi multă înţelepciune, şi, la dreptul vorbind nu eşti aşa, o vacă de muls pentru fiecare" (s.m.). După cum se remarcă, personajele fabulei rămîn aceleaşi, dar morala este opusă. De altfel, datorită lui David Creangă, care învinge în dispută, băiatul va învăţa pentru prima dată dincolo de hotarele Humuleştiului. Naratorul Amintirilor, în schimb, este imparţial, nu-şi înclină balanţa în favoarea uneia sau a alteia dintre cele două poziţii. Talentul retoric al tatălui, care într-o singură frază construieşte o splendidă poveste pedagogică atîrnă la fel de greu ca exemplificările autobiografice şi generalizările bunicului. Cele două atitudini: degeaba te duci la Paris (să înveţi) şi e strict necesar să pleci de-acasă (la învăţătură) se confruntă în toată literatura română, de la năravurile moldovenilor biciuite de Dimitrie Cantemir ori cele ale m