A apărut spre sfîrşitul anului trecut, la Cluj, primul număr al revistei de artă contemporană Balkon, publicaţie aflată sub semnul experimentului şi al traducerii. Este vorba despre o adaptare ("traducere-transpunere", îşi previne redacţia clujeană cititorii) a revistei omonime ce apare, din 1993, la Budapesta. Balkon-ul românesc este, astfel, cu doar cîteva excepţii (printre care articolele semnate de Erwin Kessler, Alexandru Antik sau Horea Avram) o sumă de traduceri care încearcă - în termenii prezentărilor de expoziţii, pledoarii pro domo, dar şi în aceia ai sintezelor - circumscrierea fenomenului vizual contemporan în spaţiul central şi est-european. Acesta cuprinde, desigur, şi alte genuri artistice decît cele tradiţionale (arte plastice, film) şi anume, happening-ul, performance-ul, conceptualizarea imaginilor, grafica computerizată, "grafismele sonorităţii" etc. Sub semnul experimentului (şi al experimentalismului văzut diacronic, în articolul semnat de E. Kessler), numărul inaugural al revistei este o reuşită. Excelentele condiţii grafice, calitatea hîrtiei, reproducerea fotografiilor, pe de o parte, precum şi situarea fenomenelor discutate în context european, surprinderea reacţiilor declanşate de o aşa-zisă "traumă a marginalităţii" faţă de "un centru imaginar al unei arte majore, occidentale" (A. Antik), pe de altă parte, sînt doar cîteva argumente ale necesităţii acestei publicaţii. Sub semnul traducerii (cel de-al doilea pol al mizei clujenilor), mai rămîn însă multe de făcut. Dincolo de mica erată, de scuzele anticipate şi de omiterea, la pagina 24, a numelui autorului conferinţei Cultură fără cetate, traducerile sînt uneori ilizibile. Nu mă refer, desigur, la cele semnate de Ion Mureşan şi nici la cele ale lui Tibor Szasz, deşi "supremaţia" traducătorului faţă de autor merge - în întreaga revistă - de la scrierea numelor autorilor cu caractere